Contrar sofismelor emise de Crin Antonescu şi răspândite de armata sa intelectuală rinocerizată de relativism, se poate formula cu uşurinţă o definiţie raţională şi suficient de generală a „interesului naţional". Cei care decid să rămână alături de Antonescu nu pot coborî mai jos de atât din punct de vedere moral şi intelectual. Nu temem însă că cei care cred că interesul naţional (mai) poate fi salvat prin susţinerea lui Ponta şi a PSD în acelaşi fel în care au votat cu Iliescu împotriva lui Vadim în 2000 sunt pe cale să devină victimele celei mai mari escrocherii politice din ultimii 20 de ani.

Interesul naţional constă în consolidarea instituţiilor statului de drept, continuarea integrării europene, întărirea şi extinderea parteneriatului strategic cu Statele Unite şi reluarea unei creşteri economice sustenabile. Nici o dramă aici, nici o dilemă existenţială, nici un plonjon dureros în străfundurile sufletului colectiv românesc în căutarea destinului naţional. Direcţia e Vestul, cu tot ceea ce înseamnă acest lucru din punctul de vedere al parcursului politic, economic şi instituţional. Are cineva o problemă cu această definiţie şi cu această direcţie în România anului 2012? Se pare că da. Crin Antonescu, sau mai degrabă axa Antonescu-Voiculescu-Dragnea.

Domnul Antonescu a refuzat dreptul preşedintelui Băsescu de a numi un prim-ministru care să servească interesului naţional pe temeiul că Băsescu, nefiind proprietarul absolut al „interesului naţional", va introduce arbitrariul în ecuaţia electorală din România şi va numi pe cine va dori el, indiferent de rezultatul votului. Din punctul nostru de vedere, declaraţia lui Băsescu merită salutată, nu dezavuată. Dacă în urma alegerilor din decembrie va rezulta o majoritate şi un premier care vor prezenta un pericol clar şi iminent de a scoate ţara de pe direcţia Vest - adică împotriva interesului naţional