Portret de editor
În BUCUREŞTIUL CULTURAL citim un interviu cu Silviu Lupescu, directorul general al Editurii Polirom. În aproape orice capitol al discuţiei, Silviu Lupescu exprimă puncte de vedere consistente, de care trebuie să se ţină cont: „Pe plan local, doar câteva biblioteci municipale mai achiziţionează cărţi. Pentru localităţile mai nevoiaşe, facem donaţii. Polirom face multe donaţii de carte, pentru 50 de biblioteci anual, şi sper că şi alte edituri fac la fel. Donaţiile noastre însă nu pot suplini situaţia critică a bibliotecilor, cu atât mai mult cu cât nici legea nu permite. Cred că suntem unica ţară în care donaţiile de carte se impozitează. Apoi, TVA-ul la carte în România e printre cele mai mari din Europa. În Marea Britanie, de exemplu, e zero. Sunt sute de localităţi în România unde cărţile nu ajung, pentru că nu există librării. Articolul 33 din Constituţie, cel privind dreptul la informare şi, implicit, la cultură, e doar o glumă bună şi nimic mai mult. Nimeni nu se simte obligat să îl respecte, cu atât mai puţin să îl pună în practică.” Interviul acesta ni-l arată pe Silviu Lupescu aşa cum ni-l arată, indirect, şi cărţile scoase la editura pe care o conduce: un intelectual de remarcabilă deschidere care, în activitatea sa de director, păstrează „un just echilibru între componenta de business şi misiunea culturală”.
„Lunga pauză de gîndire“
În DILEMA VECHE nr. 456 (8-14 noiembrie), Andrei Pleşu ne prezintă „avantajele partizanatului”: „Avantajul numărul unu, atunci când ai optat definitiv pentru o tabără sau alta, este că poţi lua o lungă pauză de gîndire. Nu mai trebuie să judeci, să iei notă de realitate, să faci evaluări calme ale «situaţiunii». Ştii din capul locului cine sunt duşmanii, vinovaţii, băieţii răi. Ştii cine şi cum a greşit, ştii cine nu greşeşte niciodată, ştii cine trebuie urît (necondiţi
