A fost odată ca niciodată, o casă frumoasă, un cuib pentru doi îndrăgostiți, o grădină ca-n Rai, în care se visa, în care se iubeau cei doi, o casă cochetă, sub cetinile de brad care o păzea. A fost odată…
Astăzi părăsită, în agonie, își așteaptă sfârșitul. Ce mă înfioară nu este faptul că această căsuță de poveste are un sfârșit nemeritat. Casele pot fi demolate, cu buldozer, cu bilă, cu dinamita, după hotărârea proprietarului, că-i treaba lui. Dar mi se pare nedrept să fie lăsate la cheremul ploilor, a ciupercilor și oțetarilor. Nici boschetarii n-o vizitează. Știți câte povești ascunde fiecare casă între zidurile ei? Măcar pentru aceasta din fotografie o fostă aristocrată printre celelalte, un cuib al dragostei, le știe cineva? Oare să nu le știe nimeni? Aici au locuit cândva oameni fericiți, care și-au realizai un cuib, demult visat și o grădină cu straturi și rondouri de flori. Adio, deci frumoasa mea!
(B.B.)
A fost odată ca niciodată, o casă frumoasă, un cuib pentru doi îndrăgostiți, o grădină ca-n Rai, în care se visa, în care se iubeau cei doi, o casă cochetă, sub cetinile de brad care o păzea. A fost odată…
Astăzi părăsită, în agonie, își așteaptă sfârșitul. Ce mă înfioară nu este faptul că această căsuță de poveste are un sfârșit nemeritat. Casele pot fi demolate, cu buldozer, cu bilă, cu dinamita, după hotărârea proprietarului, că-i treaba lui. Dar mi se pare nedrept să fie lăsate la cheremul ploilor, a ciupercilor și oțetarilor. Nici boschetarii n-o vizitează. Știți câte povești ascunde fiecare casă între zidurile ei? Măcar pentru aceasta din fotografie o fostă aristocrată printre celelalte, un cuib al dragostei, le știe cineva? Oare să nu le știe nimeni? Aici au locuit cândva oameni fericiți, care și-au realizai un cuib, demult visat și o grădină cu straturi și rondouri de flori. Adio, deci frumoasa mea!
(B.B.) @
