Cortina s-a lăsat, ecourile continuă. La cald şi la rece, despre cea mai importantă manifestare teatrală din România
Alice Georgescu - selecţioner unic şi director artistic al FNT
"Am aflat, din nou, că oamenilor le place să se bucure la teatru”
Am izbutit! Am izbutit să facem festivalul, în ciuda nu numai a crizei, care i-a ameninţat, la un moment dat, însăşi existenţa (s-a pus problema anulării acestei ediţii, în lipsa fondurilor necesare), ci şi în ciuda unui adevărat lanţ de ghinioane ce ne aduseseră în pragul exasperării: părea că avem împotrivă un complot universal, al oamenilor şi al împrejurărilor. Aşa încât, atunci când festivalul s-a încheiat cu bine, am simţit o satisfacţie uşor de bănuit, dar greu de exprimat.
- Care a fost marea miză a festivalului?
- Prezenţa publicului - şi, slavă Domnului, ea s-a împlinit. Am aflat, din nou, că oamenilor le place să se bucure la teatru şi că fără bucurie nu există artă adevărată. Am sperat, apoi, ca toate spectacolele aduse în festival să "funcţioneze” la parametrii optimi, adică aşa cum erau când le-am văzut şi am hotărât să le invit - ceea ce s-a întâmplat în majoritatea cazurilor. În fine, am sperat ca organizarea să nu înregistreze prea multe "acrocuri”, cum zic francezii - şi (iar slavă Domnului) totul a mers bine. Nu perfect, dar bine. Una peste alta, nu am avut motive să fredonez a pagubă: "Unde e iluziile mele/ Care le-am avut?”.
- Pentru ediţiile viitoare vă gândiţi la înnoiri?
- Dincolo de (sper!) rezolvarea din timp a părţii financiare, diferită va fi, prin forţa lucrurilor, fizionomia afişului. Diferiţi ar putea fi partenerii festivalului, dintre care unii s-au achitat destul de modest de acest rol, la actuala ediţie. Diferită ar putea fi "promovarea”. Pe scurt, multe lucruri ar putea - şi unele ar tr
