Mai blândă cu stomacul şi mai eficientă decât aspirina sintetică
Mai întâi a fost un remediu natural, obţinut din scoarţa salciei. Apoi, un savant neamţ a inventat un proces industrial, şi aspirina a devenit primul medicament chimic din lume, cu o carieră extraordinară, întinsă pe o perioadă de peste... 100 de ani. Orbiţi de succesul aspirinei de sinteză, medicii au uitat de strămoaşa ei, extrasă din plante. Aceasta, până acum câţiva ani, când nişte cercetări făcute în spitale au arătat un lucru uimitor: "primitiva” formă de aspirină organică extrasă din plante surclasează varianta de sinteză la aproape toate capitolele: este mai bună contra durerilor şi contra reumatismului, reduce mai eficient inflamaţiile, elimină mai bine simptomele gripei, nu atacă stomacul şi tubul digestiv, iar lista avantajelor continuă. De aceea, acum, în pragul bolilor sezonului rece, cu care ne confruntăm an de an, am ales să vorbim despre acest medicament 100% natural, cu puteri excepţionale.
40 de milioane de kg de aspirină pe an
În momentul de faţă, populaţia lumii consumă nu mai puţin de 40 de milioane de kilograme de aspirină în fiecare an. Fie că este vorba de o răceală, de o durere reumatică provocată de vântul tăios de noiembrie sau de o migrenă produsă de meteosensibilitate, aspirina este medicamentul de căpătâi a miliarde de oameni. Şi asta, din vremuri străvechi. Din Europa în America de Sud, în toate colţurile lumii în care cresc sălcii, medicina tradiţională a popoarelor a descoperit utilizările formelor aşa-zis primitive de aspirină. Cu două mii trei sute de ani înainte ca biochimistul german Felix Hoffmann să descopere metoda de obţinere a acidului acetilsalicilic, medicul grec Hipocrate scria în tratatele sale despre pulberea de scoarţă de salcie, care vindeca afecţiunile dureroase produse de expunerea la vânt. În Ev
