După vreo două mandate de administrare decentă a Timișoarei, primarul de atunci Gheorghe Ciuhandu a luat în greutate și mai ales într-un anume fel de atitudine. Știți ce spunea edilul dacă vreo ziaristă îl întreba pe țărănist despre presupuse conflicte de interese între afacerile fiului său și treburile din primăriei? Un văl de irascibilitate îi întuneca judecata omului politic Ciuhandu, creându-i serioase dificultăți în controlul anumitor ticuri verbale. „Dom’le, astea sunt manipulări politice” ale celor care nu vor să recunoască buna administrare a orașului, bla-bla-bla-bla. Era un fel de blocaj din care tu, ca reclamant, nu puteai ieși decât cu picioare-n cur. Nu mi-am dat seama prea ușor dacă este vorba de o șiretenie a politicianului în cauză, o manevră ieftină prin care încerca să scape de presiunea făcută de presă asupra sa ori de o pierdere a cumpătului, un derapaj al raționalului. Urmărind izbucnirea recentă a primarului Nicolae Robu, cu ocazia inaugurării noului ceas din Piața Operei, recunosc că nu sunt lămurit nici până-n ziua de azi despre ce este vorba. Bănuiesc că e ceva molisitor și că scaunul de mare demnitar de pe bd. CD Loga nr. 1 creează dependență față de un anumit gen de atitudine. Clinciul n-a durat mult. Câteva minute, timp în care un cetățean a fost repezit de edilul liberal după ce s-a legat de oportunitatea schimbării unor borduri pe strada Pomiculturii. Fleacuri. În fine, omul poate chiar a fost enervant, de tipul ălora care îți dau cu sacoșa-n cap după ce tocmai și-au ridicat ajutoarele, în loc de „mulțumesc frumos”. Poate că da, poate că nu. Omul putea avea fixul lui, problemele lui de simplu cetățean al Timișoarei, nefiind cu siguranță un politician pentru care stăpânirea de sine e o condiție esențială. Dar până la urmă nici nu mai contează dacă reclamantul care i-a stricat momentul festiv primarului Robu a avut sau nu dreptate, dacă pe