"Daca votati cu persoana de langa mine, nu veti regreta. Iar daca o sa va para, mai tarziu, rau, sa-mi puneti, dragilor, pielea pe bat". V-ati uitat prin vazduhuri, frati crestini? Sigur ca v-ati uitat. Cum sa nu va uitati, ghidusilor? Ati admirat, prin urmare, toate acele mutre extrem de inteligente, care spanzura pe cearsafurile electorale. De-o parte, falfaie pletele doctorului Marin Burlea, prietenul nostru mai vechi. De cealalta, urechile si mustata candidatului Anton Dobos. De-o parte, parul volburos al Cristinei Nichita. De cealalta, ochelarii spiritualizati ai primarului Gheorghe Nichita. Si tot asa. In majoritate, bannerele apartin USL. Foarte putine, scaldate in mov violaceu, PPDD. Bannere cu mutrele celor de la ARD nu am observat inca. Ei vor intra in campanie, probabil, dupa 9 decembrie. Aceste portrete de grup au o noima care se cuvine descifrata. Reprezinta, cum ar veni, o ghicitoare metafizica. Au nevoie de un raspuns. Chipurile nu sunt asezate la intamplare. Exista sprijinitori (putini, pot fi numarati pe degetele unei singure maini) si exista sprijiniti (cei mai multi, nu ne ajung nici mainile si nici picioarele pentru a-i calcula). De pilda, primarul Gheorghe Nichita este un sprijinitor. Stalpul suprem in Iasi. Cristian Adomnitei, tot un sprijinitor. El este axis mundi in judetul Iasi. Victor Ponta este si el un sprijinitor. El este coloana infinitului atat in Iasi, in judetul Iasi, cat si in Romania. In schimb, Anton Dobos, care doreste "o campanie frumoasa si curata" este un sprijinit. Marin Burlea, asijderi. Cristina Nichita, la fel. Ce-l deosebeste pe sprijinitor de sprijinit? In primul rand, notorietatea. Sprijinitorul este, in principiu, mult mai cunoscut decat sprijinitul. In al doilea rand, iubirea unanima a electoratului. Prin fapte de bravura pe frontul democratiei autohtone, prin discursuri in parlament sau la TV, prin vizite in Dubai si