Dau buzna din casă şi ce îmi văd ochii? Anca Boagiu, cocoţată pe un stîlp, adresîndu-ni-se pe nemţeşte. Scurt. Clar. Concis. „Anca Boagiu. Überall die Gleiche Rumänien, sowie Europa.“ „Aceeaşi pentru români, aceeaşi pentru Europa“, scris mai mic. Măi să fie! Menţionez că traducerea nu îmi aparţine. Sînt nedumerit, pentru că sînt în Bucureşti, lîngă Biserica Olari – mutată abuziv de Nea Nicu’, era chiar la stradă cîndva, acum stă sucită, cu altarul pus aiurea şi nu la răsărit –, şi nu în Potsdamer Platz. Mai fac nişte paşi. Aceeaşi doamnă cu privirea veşnic posomorîtă şi severă de dirigă, nemulţumită că fetele poartă fuste prea scurte şi băieţii părul prea lung, ni se adresează în ungureşte. Pe româneşte, mesajul este identic. OK, e deja noapte bine, merg înainte. La intersecţia cu Bulevardul Elisabeta, ne zîmbeşte senin în noapte Theodor Paleologu, de sub sigla „Calea Dreaptă“, pusă chiar în capătul Căii Moşilor. Aha, abia acum îmi cade fisa. A început campania electorală. Ceea ce văd zilnic la televizor se va răsfrînge de azi înainte şi în peisajul stradal. Iată unul dintre marile cîştiguri ale democraţiei. Libertatea cuvîntului şi exprimarea unui larg evantai de opinii şi idei. Bune, proaste, ăsta e jocul. Pluralism. Nu vorbeşte-decide doar un nene, ci au dreptul să deschidă gura şi ceilalţi copii. Copiii lui nenea, şefu’ ăl mare, preşedintele, în cazul nostru. Bun, unde batem? Campania electorală şi lupta politică declanşată pentru cîştigarea alegerilor parlamentare. După un timp în care preşedintele a acţionat discret – ceea ce este o bună lecţie pentru politicienii şi demnitarii români, care trăncănesc vrute şi nevrute, mai ales la televizor, dar nu numai –, acum a ieşit la rampă şi a exprimat cîteva puncte de vedere. Puneri la punct – e aşa şi nu altfel –, precizări (Statul român este în pericol, din punct de vedere politic, cică, noi nu credem, dar nu in