Avantajul stagiilor de mobilitate postdoctorală în ţări ale Uniunii Europene e acela că, pe lîngă studiul în biblioteci străine, te ajută să cunoşti mai bine – în măsura posibilităţilor – alte ţări. Şi, totodată, acela că îţi modifică întrucîtva perspectiva asupra propriei culturi. Am aterizat la Roma pe 30 iulie, într-o splendidă zi de vară, şi am decolat de pe acelaşi aeroport Fiumicino pe 31 octombrie, sub rafalele unei ploi cenuşii de toamnă. Deşi n-am simţit-o niciodată străină, Italia nu mi-era cu totul necunoscută: acum şase ani, fusesem pentru o săptămînă la Universitatea din Padova şi la Venezia.
Acum însă, am trecut din Nord – în Sud, de la tradiţia milenară a Universităţii padovane la noutatea unei universităţi tinere, în plină dezvoltare în ultimele trei decenii şi jumătate. Università degli Studi della Calabria (UNICAL) este cel mai important centru universitar din sudul Italiei, atît ca număr de studenţi, cît şi ca standard. La început a fost o autostradă construită în anii ’60 la iniţiativa unui politician socialist, Giacomo Mancini. Apoi, o linie ferată ce a străpuns munţii 20 de km, între Marea Tireniană şi Cosenza. Odată infrastructura asigurată, a venit rîndul ridicării universităţii „civilizatoare“, în jurul căreia gravitează practic întreaga Calabrie actuală: o regiune cu un şomaj destul de ridicat şi o populaţie predominant agricolă.
În cele cîteva zile preliminare cît am stat la Roma înainte de a ne „îmbarca“ într-un tren veloce pentru Cosenza, am străbătut la pas cît ne-au ținut picioarele Cetatea Eternă, distinsă, confortabilă și bine conservată. Ceea ce m-a frapat în anul de grație 2012 a fost aerul ei multirasial, cu enorm de mulți chinezi, indopakistanezi și africani în zona Centrului. Pe străzile Romei am auzit, apoi, vorbindu-se toate limbile Europei. Cu totul altfel stau lucrurile în Calabria, unde n-am auz
