În zilele acestea, Televiziunea (încă) Naţională fierbe în clocot. Contrar legii, minimei morale şi bunului-simţ, oameni pînă mai deunăzi calificaţi şi competenţi sînt triaţi după criterii absconse în scopul „eficientizării“ instituţiei. Se fac şi se desfac comisii, se fac şi se desfac prieteşuguri, are loc un fel de troc între colegi. Peste noapte, unii dintre noi au devenit puternici, fiind investiţi cu dreptul de hotărî cine pleacă şi cine rămîne, în cele douăsprezece comisii de „evaluare“ a salariaţilor instituţiei. Nu se ştie, oficial, pe ce criterii colegii noştri de ieri au devenit „evaluatorii“ noştri de azi, în acest proces profund imoral de triere de vieţi. O spun cu toată convingerea şi durerea, dar şi cu detaşarea omului care pune libertatea sa mai presus de orice: într-o deloc inocentă inconştienţă, unii dintre noi au acceptat să intervină brutal în destinele colegilor pentru a-şi asigura un vremelnic post de slugă la nişte vremelnici stăpîni. Unii, autorii planului de „restructurare“, au fost numiţi implementatori, alţii, cei numiţi să hotărască asupra competenţelor, evaluatori. Dacă primii nu sînt dintre noi, ci doar nişte mercenari năimiţi să taie fără scrupule şi fără minte în carne vie, ceilalţi sînt colegii noştri. Sau, mai precis, foştii noştri colegi, pentru că ei cred că rămîn, iar cei mai mulţi dintre noi cred că vor fi trimişi de ei în şomaj. Numele de „evaluator“ e de data asta un eufemism, pentru că cel mai corect ar fi să le spunem sortatori, şi aşa îi voi numi în continuare. Ironia sorţii face ca mulţi dintre sortatori să fie dintre cei care fac degeaba umbră TVR-ului, numărîndu-se printre clienţii şi protejaţii oricărei puteri venite, de-a lungul timpului, la şefia instituţiei. Din nou, impostura şi incompetenţa fac legea. Nu discut aici legalitatea demersurilor întreprinse de administraţia televiziunii de stat, care doreşte să redu