Joyce Carol Oates (n. Lockport, statul New York,1938) a publicat cca. 70 de cărţi. Scrie de la 14 ani, trăieşte în şi pentru scriitură, îşi consacră fiecare clipă a existenţei propriei opere, dar şi lecturii, „una dintre cele mai mari plăceri ale civilizaţiei”.
Preferă în schimbul termenului „a crea” pe cel de „a relata”, abordând genuri foarte diferite: roman, poezie, eseu ( mai ales despre box), proză scurtă, cărţi pentru copii, jurnal, dramaturgie. Celebră prin romanele „Apa neagră”(1992), „Zombie” (1995), „O familie americană”(1996), „Balada lui John Heart” (1999), „Blonde”(2000), „Fata tatuată”(2003), „O fată cinstită” (2010) etc., Joyce Carol Oates este una dintre cele mai traduse scriitoare americane de azi. Este deţinătoarea premiilor National Book Award, pentru romanul Them, şi PEN/Malamud Award, pentru volumele de povestiri (peste 700). Din 1978 este membră a Academiei Americane.
Poliedrica sa scriitură se extinde de la naturalism la new-gotic. Numitorul comun: delicte sau fenomene de autodistrugere în care protagonişti sunt de obicei femeile, victime între Eros şi Thanatos. Ne-a reţinut atenţia cel mai recent titlu publicat de Polirom, Apaneagră, 2011,173 p. (traducere impecabilă din limba engleză de Cristina Ilie), ce face parte din specia long short story, altfel spus acele cărţi dense, puternice, ce se joacă cu angoasele noastre, urmărindu-ne multă vreme. Încă de la început trebuie să precizăm că nu este vorba de o intrigă cu suspans, ci de exact inversul unei bombe cu ceas, deoarece esenţialul se petrece încă din primele pagini. Presimţim încă din primele rânduri că nimic nu va putea schimba cursa tragică a destinului, chiar dacă nimic nu ne împiedică până la ultimul rând al cărţii (tehnica premeditată a ambiguităţii la turaţie maximă) să sperăm într-un cu totul alt deznodământ, eventual fericit.
Despre ce este totuşi vorba? Povestea
