Lumea lui Ionică: asistenele care îl țin în brațe, directorul spitalului căruia îi spune „tata”, scările nesfârșite, lifturile și ceilalți copii care vin și pleacă. Băiețelul este internat de trei ani la Pediatrie, în Iași. Pentru el, spitalul e ca un oraș din care nu iese. Sursa: FOTO: EVZ
Pe holurile spitalului de Copii „Sf.Maria” din Iaşi aleargă în fiecare zi un copilaş de cinci ani. Spitalul i-a devenit a doua casă, asistentele îl iubesc ca pe copilul lor, iar managerul instituţiei îi este ca un tată. Îl cunosc până şi părinţii pacienţilor, care îi aduc dulciuri şi hăinuţe de fiecare dată când ajung în secţie. Este copilul de suflet al spitalului unde şi-a petrecut ultimii trei ani.
Directorul spitalului e „tata”
Ionică e un copil plăpând şi vesel. Aleargă pe holurile spitalului, se ţine scai de asistente, îmbrăţişează şi pupă pe toată lumea. Acolo e familia lui, are un tată şi o grămadă de mame care îl alintă şi îi cumpără tot ce pofteşte. De fiecare dată când îl vede pe managerul spitalului îl strigă fericit „tata” şi îi sare în braţe. Îl stânge tare cu mânuţele firave, îl pupă pe obraz şi îşi aşteaptă recompensa. „Nu dulciuri vrea el de la mine. Altceva vrea”, spune prof. dr. Marin Burlea, managerul spitalului. Scoate portofelul din buzunar şi îi întinde o bancnotă de 10 lei. Ionică e în culmea fericirii. Îl mai pupă o dată, îi sare din braţe şi fuge într-un suflet la o asistentă să îi arate că are bani de banane. „El este tatăl meu şi îl iubesc”, spune copilul dintr-o suflare. Sare în braţele altei asistente, o îmbrăţişează cu putere după care fuge să se joace cu căruţul unui copil venit la vizită. Tot timpul stă însă cu ochii pe uşa cabinetului în care „tata” dă consultaţii şi, imediat ce îl vede ieşind, îi sare din nou în braţe.
Face chimioterapie de la doi ani
La cinci ani cântăreşte 11 kilograme, cât un copil de doi ani. A trecut
