Cédric Villani e un matematician care a cîștigat, în 2010, medalia Fields – cea mai rîvnită distincție în matematică, disciplină neluată în seamă de Premiul Nobel. Medalia Fields se acordă o dată la patru ani, în timpul Congresului Internațional, unui număr de trei sau patru matematicieni care încă nu au împlinit patruzeci de ani (regulă care l-a privat de medalie, de exemplu, pe Andrew Wiles, care a demonstrat „prea tîrziu“ Marea teoremă a lui Fermat). Cédric Villani e un matematician cu o înfățișare atipică: de o eleganță căutată, pînă spre pedanterie, poartă lavaliere fastuoase, cum nu se mai obișnuiește, costume cu vestă, ceas de buzunar legat cu lanț de un nasture al vestei, la butonieră își pune întotdeauna o broșă măricică în formă de păianjen, de culoare aleasă în funcție de a vestonului, dar și de dispoziție. Matematica pe care o practică Villani e dintre cele mai complicate, un amestec de analiză, geometrie și fizică deloc ușor de explicat neinițiaților. În plus, Cédric Villani e și un excelent comunicator, e capabil ca puțini alții să-și povestească pasiunea unui public nespecialist, dar cu oarecare cultură științifică – cei care i-au urmărit expunerea de la Institutul Francez din București, în 2011, s-au convins cu asupra de măsură. Cédric Villani e un personaj (chiar el spune despre sine că e, un pic, Lady Gaga a matematicii).
Poate tocmai pentru că știe că poate glosa captivant despre matematica sa, Cédric Villani s-a aventurat să scrie o carte, Théorème vivant, publicată toamna aceasta de Grasset. E povestea facerii teoremei care i-a adus medalia visată. O carte curioasă, care dezvăluie cîte ceva din aventura intelectuală trăită, la o scară mai mare sau mică, firește, de orice matematician obsedat de o idee. Cartea povestește despre începuturi, despre primele discuții cu colaboratorul său, fost doctorand, Clément Mahut, despre felul c
