Sfântul de la Sâmbăta Făgăraşului
Dacă veţi întreba vreodată un ţăran din satele cuprinse între Braşov, Făgăraş şi Sibiu dacă a auzit de părintele ARSENIE BOCA, faţa lui se va lumina ca o zi de duminică. Te va prinde de mână, te va duce în casă, arătându-ţi-l pe perete, printre icoane. În satele din Munţii Făgăraşului, părintele Arsenie e un sfânt. La 23 de ani de la trecerea lui între drepţi, magia forţei sale duhovniceşti e mai puternică astăzi ca niciodată, pilda vieţii sale - un îndreptar. Oamenii au nevoie de Dumnezeu. Martir al Bisericii Ortodoxe, suferinţa părintelui Arsenie Boca e răscumpărată deplin de iubirea profundă a celor care l-au cunoscut. Sunt mii! De la ei începe legenda
Pe mormântul părintelui Arsenie Boca iarba nu se ofileşte niciodată, nici măcar în iernile cele mai crâncene. În noiembrie, de ziua părintelui, e potop de lume la Mânăstirea Prislop. Mii de oameni vin aici, ascultă de la un cap la altul cuvenitele slujbe de pomenire, sărută apoi crucea şi pleacă, neuitând să ia cu sine un pumn de pământ sfinţit, spre protestul vreunei maici din preajmă, care îi ceartă cu blândeţe: "Ajunge, oameni buni, că o să dezgoliţi sicriul”.
Parcă nici un duhovnic nu a fost mai iubit decât părintele Arsenie. Făgărăşenii - cel puţin - îl venerează şi îi spun, fără ocolişuri: Sfântul. Mulţi l-au cunoscut şi ştiu ce spun. Nu l-au părăsit niciodată, urmându-l de la Sâmbăta la Prislop şi de acolo, mai departe, la Drăgănescu, lângă Bucureşti. Şi acum, în vorbele făgărăşenilor amintirile dau în clocot. Parcă ar fi fost ieri: înalt, frumos la chip, cu ochi puternici şi pătrunzători, îmbrăcat în rasă albă şi vorbind cu glas tunător fiecăruia, după greutatea păcatului săvârşit: "Câţi copii ai, femeie?”. "Doi”, răspundea sfioasă femeia... "Şi cu restul ce-ai făcut?”
Multe se spun despre părintele Arsenie Boca. A fost un sfânt?
