O victorie deja trâmbiţată nu mai este o victorie. Jean-Paul Sartre Spunea pe bună dreptate ca atunci "când o victorie este povestită în amănunt, nu mai ştii ce o deosebeşte de o înfrângere".
Au început să mă obosească anunţurile făcute de USL. Încurajaţi de sondaje, liderii USL- era să spun ai opoziţiei, dar sunt la putere – anunţă pe toate drumurile şi chiar neîntrebaţi de nimeni cum se vor bucura pe 9 decembrie. Mai mult ca sigur pentru că PDL-ul, ARD-ul, nu are cum să faţă faţă unei construcţii mamut. Proaspăt plecaţi de la o guvernare cu multe greşeli, ezitări, dar şi subminaţi politic de o criză fără precedent în istorie, "dreptacii" ARD nu au cum să fie biruitori la următorul scrutin electoral. Matematic, logic, luaţi-o cum doriţi dumneavoastră.
Orice biet cunoscător într-ale politicii, dacă este un om onest, poate recunoaşte că USL-ul este pe val nu datorită unor programe sau a unor oamenii noi, ci simplei erodări la guvernare a PDL-ului. Iar electoratul, cel puţin cel românesc, aplică ceea ce ştie mai bine. Votul negativ. Acelaşi mod de comportament l-a dus la putere pe Emil Constantinescu şi CDR-ul la putere, dar şi Alianţa DA şi pe Traian Băsescu.
Ce uită unii îmbătaţi de success, ameţiţi înainte de chef, este că istoria, dar şi viaţa politică autohtonă se scrie în salturi. Inspirat, cineva spunea că poate asta şi reprezintă Coloana Infinită a lui Constantin Brâncuşi (denumită iniţial "Coloana recunoştinţei fără sfârşit"): evoluţia poporului român. O dată sugrumat, un pic lăsat liber, din nou sugrumat. Nimic nu este liniar, calculat, previzibil, predictibil. Mareşalul Alexandru Averescu a ieşit lamentabil din marea politică în decurs de doar un ciclu electoral, deşi cu a sa Ligă a Poporului, ulterior Partid al Poporului, rupsese urnele şi ocupase Parlamentul ţării.
De când se ştie, românul e cusurgiul la vot. Cum nu are vocaţie de rev
