Toamna se numără… promisiunile în România. Cursa pentru un scaun în Parlamentul României a început de o săptămână şi fiecare candidat face şi drege pentru un vot. Şi cum există destule restanţe în toate domeniile e loc de vorbe şi fabulaţii, care, la o mai atentă privire, au şi nu prea acoperire. Drumuri sau autostrăzi, locuri de muncă, diverse investiţii, toate trebuie urgent făcute, iar taxele, reduse şi salariile, crescute. O grămadă de generalităţi ce dau bine la public dacă sunt rostite cu patos şi tonul celui mai sincer şi corect om de pe planetă.

Însă, prea puţini aspiranţi la o legitimaţie de intrare în Palatul Parlamentului au proiecte pentru sport, ori cel puţin cel arădean are mare nevoie de aşa ceva. La o simplă privire, pe scena primului eşalon găsim doar trei echipe de club, dintre care doar una atrage atenţia prin performanţele sale. ICIM-ul e o floare rară în sportul de pe Mureş, atâta timp cât se luptă pentru titlu şi un trofeu european. Numai că, nici măcar gruparea „galben-albastră” nu este chiar un exemplu de stabilitate, atâta timp cât stretegia şi obiectivele se fixează de pe un an pe altul, în funcţie de bunăvoinţa sponsorului Universitatea de Vest Vasile Goldiş. Ar mai fi şi băieţii de la polo şi fetele de la fotbal, care – însă – nu au ţeluri măreţe în campionate mediatizate odată pe an la posturile naţionale de televiziune.

Mai există alţi patru-cinci sportivi talentaţi în ramuri de nişă care merită orice efort din partea cluburilor pe care le reprezintă, în rest, beznă totală. Din postura celei mai titrate formaţii din Provincie, UTA numai performanţă nu face în eşalonul secund, în care s-a îngropat de vreo patru ani încoace. Practic, gruparea din Calea Aurel Vlaicu este etalonul bunăstării în sportul arădean. Dacă „alb-roşii” ar duce-o cât de cât bine şi le-ar găzdui pe Steaua, Rapid sau CFR Cluj în loc de Măciuca, Vâlcea