Istoricul de artă român şi membru corespondent al Academiei Române, Alexandru Tzigara-Samurcaş, a ţinut, în 1922, la Craiova, o conferinţă despre arta din Bănie, în special despre Biserica „Sf. Dumitru“.

Rezumatul acestei conferinţe, care a avut loc la 12 martie 1922, îl găsim într-un număr din acelaşi an al Arhivelor Olteniei. „În Craiova şi în împrejurimile sale se găsesc însemnate monumente istorice, pe care e păcat că nu le cunosc şi nu le preţuiesc îndestul craiovenii, aşa cum nu ştiu măcar de existenţa a numeroase obiecte de artă ce se află în micile muzee locale (Aman şi cel regional dela Prefectură) aşa de rar cercetate de cei din oraş. Multe din aceste obiecte de artă au fost răpite din muzee şi locuinţe româneşti de către germani, în timpul invaziei şi ocupaţiei“.

„Cei de ieri nu ştiau ce ştim noi azi“

Tzigara-Samurcaş vorbea, la acea vreme, despre Biserica „Sf. Dumitru“, ca fiind printre cele mai de seamă monumente istorice ale Craiovei, restaurată de răposatul Lecomte du Nouy, un arhitect francez însărcinat de regele Carol I cu lucrările de restaurare a câtorva monumente bisericeşti din ţară. „Astăzi nu se dărâmă un monument ruinat spre a face în locu-i un altul la fel, ci se consolidează, se repară, se întregeşte. Dacă este aşa, trebuie să judecăm că, după cum în chirurgie altele sunt mijloacele de astăzi faţă de cele de acum 50 de ani în refacerea oamenilor, tot aşa e şi în arhitectură; ştiinţa a înaintat, metodele s’au perfecţionat. Cei de ieri nu ştiau ce ştim noi azi. Restaurarea era înţeleasă pe atunci, de cei mai mari şi pricepuţi specialişti, aşa cum o făcea Viollet-le-Duc şi după el L. Du Nouy. Aşa s’a restaurat Notre Dame de Paris şi tot aşa Castelul dela Pierrefonds“. Oprindu-se la biserica din Bănie, Tzigara-Samurcaş spune că B.P. Hasdeu, în „Originele Craiovei“, „povestia cum a găsit biserica bănească în ruină pe la 1870,