Suedia este probabil la fel de celebră pentru mentalitatea sa nediscriminatorie, ca şi pentru mobila de la Ikea, relatează cotidianul italian La Reppublica. Un exemplu elocvent este grădiniţi Nicolaigarden, finanţată din banii contribuabililor, unde măsurile luate de autorităţi pentru a consolida egalitatea de şanse pentru reprezentanţii ambelor sexe sunt mai mult decât evidente. Totul a început după ce în 1998, parlamentul suedez a aprobat legea potrivit căreia şcolile trebuie „să garanteze oportunităţi egale pentru fete şi băieţi“. Educatorii de la Nicolaigarden au avut neobişnuita iniţiativă de a se filma, pentru a documenta modul în care se comportă cu copiii. „Am notat multe diferenţe în modul în care interacţionam cu băieţeii sau cu fetiţele. Atunci când un băiat plângea pentru că se lovise, era consolat pentru o perioadă mult mai scurtă de timp“, îşi aminteşte Lotta Rajalin, directoarea grădiniţei. Iar educatorii aveau tendinţa să vorbească mult mai mult cu fetiţele. Dacă băieţii erau neastâmpăraţi, acest fapt era acceptat, însă dacă o fată încerca să se caţere

într-un copac, era imediat oprită. Educatorii au perfectat un program cu şapte puncte. „Evităm să folosim cuvinte precum «fată» sau «băiat». Preferăm să le spunem pe nume, sau spunem «hai, copii»“, a mai povestit directoarea. În plus, în mica bibliotecă a grădiniţei sunt prezente puţine basme tradiţionale, precum „Cenuşăreasa“ sau „Albă ca Zăpada“, cu stereotipurile lor masculine şi feminine, în schimb există multe poveşti în care protagoniştii sunt părinţi singuri, copii adoptaţi sau cupluri de acelaşi sex. Fetele nu sunt încurajate să se joace cu păpuşile, iar cuburile Lego nu sunt doar pentru băieţi. „Copiii sunt învăţaţi că nu doar fetiţele au dreptul să plângă, ci şi băieţii. De aceea, am ales această grădiniţă“, a declarat Malin Engleson, angajata unei galerii de artă, în timp ce îşi lu