Maine se va lectura, in biserici, una dintre parabolele rostite acum doua mii de ani de Mantuitorul, cea numita a "bogatului caruia i-a rodit tarina" (de la Luca 12, 16-21). V-am obisnuit a gasi elemente din actualitatea imediata pe care sa le decriptez cu ajutorul cuvintelor evanghelice, rostite saptamanal in lacasele de cult, si la fel voi face si de data aceasta, desi cumva diferit de precedentele articole. Ma voi opri mai mult asupra acestui mod de a comunica al Domnului, anume prin pilde, urmarind indeaproape reflectiile lui Andrei Plesu din recentul sau volum, "Parabolele lui Iisus. Adevarul ca poveste", publicat de Editura Humanitas. Desi pe aceasta tema exista o literatura covarsitoare, prin cantitatea si, uneori, prin substanta ei, vad in aceasta scriere o necesara si inspirata recuperare a sensului si rostului parabolei hristice. Mantuitorul nu a vorbit in pilde pentru a "masca" vreun adevar pe care sa-l descopere doar celor "initiati", ci a gasit, cu dumnezeiasca intelepciune, mijlocul prin care sa vesteasca toate cele despre Imparatie tuturor - pregatiti sau nu, invatati sau fara de carte, tineri sau in varsta -, folosind aceleasi cuvinte. Pentru cei care se deschid, sunt receptivi (cum ii numeste Andrei Plesu), cuvintele parabolei sunt limpezi, se fac ghid de viata si adevar revelat (nu demonstrat). In inima ce nu are disponibilitatea de a primi pe Dumnezeu Cuvantul, parabola ramane o poveste "la vedere", dar din ale carei sensuri profunde se va putea gusta mai tarziu (sau nu, in caz ca omul se indaratniceste si isi invartoseaza inima chiar si pe patul de moarte). Pentru a prelua o expresie a lui Andrei Plesu, in parabole "se vorbeste despre ce nu stim, in termenii a ceea ce stim" ("Parabolele lui Iisus", Humanitas, Bucuresti, 2012, p. 77 - in continuare, trimiterile vor fi la acest volum). Acest tip de comunicare isi dovedeste multiplele valente atat pr