Despre muzicile nemăsurate şi cum se rostogolesc ele prin generaţii, l-am ascultat de multe ori pe Grigore Leşe povestind. Şi tot de multe ori l-am auzind vorbind despre marile centre creatoare de muzică, despre Orient, despre vechea Persie, despre matricea muzicală a popoarelor, despre cum se întâlnesc horile noastre cu horile lor. Duminică, 18 noiembrie, Grigore Leşe a invitat în Bucureşti artişti din Iran, Pakistan şi Siria, pentru ca, împreună cu ei, să simţim ce înseamnă tămăduirea prin muzică, înţelepciunea străveche, cuvântul cântat. Muzici nemăsurate de pe Drumul Mătăsii, aşa se numeşte concertul care închide ediţia a V-a a Festivalului Internaţional al Artelor Spectacolului Muzical "Viaţa e frumoasă”. Un concert unic, la care Leşe a visat de multă vreme, un concert pentru care s-a pregătit ani de zile, un proiect dificil de abordat, în care linii melodice din spaţii geografice diferite ajung să fuzioneze într-un mod inedit şi exemplar. Sunt muzici care au forţa de a recupera istoria mitică a neamurilor, muzici în care adevărul, binele şi frumosul capătă materialitate, devin calea năzuinţei fiecăruia dintre noi de a se apropia de divinitate.

Din Siria vom asculta muzică bizantină, iar protopsaltului Jouseph Shattahi, aşa cum sublinia Leşe, prin vocea sa unică şi bogat melismatică, va fi o dovadă în plus că ortodoxia este pretutindeni aceeaşi, iar cântarea psaltică, chiar şi atunci când este în limba arabă, emoţionează şi înalţă. Mergând spre Iran, ne vom întoarce în timp şi vom descoperi o muzică stranie, mult asemănătoare cu horile lui Leşe. Primele date referitoare la cântăreţii persani se găsesc la Susa, în Elam, şi datează din secolul 27 î.Hr. iar cea mai veche reprezentare a unor instrumente muzicale (unele dintre ele prototipuri ale celor contemporane), apare pe basorelieful elamit de la Kul Fer'awn. Aceste instrumente străvechi le vor aduce