Pe scurt, vechea intelepciune comerciala cuprinsa in formula "clientul nostru, stapanul nostru" tinde, cel putin uneori, sa fie inlocuita cu viziunea opusa, descrisa printr-o formula noua: "clientul nostru, supusul nostru". Acum vreun an, un britanic, Steve Jetley, si-a pus banii la banca. Banca se cheama Lloyds TSB - un gigant in lumea bancilor. Cum suntem in secolul XXI, accesul la propriul cont bancar se face in multe feluri, inclusiv prin intermediul internetului sau al telefonului. Domnul Jetley, avand probabil un simt mai acut al umorului, a ales o parola neobisnuita pentru a-si accesa contul: „Lloyds e nasoala". Nu mica i-a fost mirarea eroului nostru atunci cand a descoperit ca cei de la Lloyds i-au schimbat parola, inlocuind-o cu „nu-i adevarat". Initial, domnul Jetley a crezut ca e vorba de o gluma si ca a nimerit peste niste persoane cu acelasi simt al umorului ca si el. Lucrurile au devenit serioase insa atunci cand angajatii bancii i-au spus ca nu poate reveni la vechea parola, intrucat e „necuviincioasa". Banuind ca partea necuviincioasa din parola lui este cuvantul „nasoala", Steve Jetley a intrebat daca „Lloyds e mediocra" este o parola cuviincioasa. I s-a raspuns ca nu. Perseverent, britanicul a incercat cu „Barclays e mai buna" (Barclays fiind una dintre bancile concurente). A fost refuzat. In plus, cei de la Lloyds i-au transmis ca parola trebuie sa fie compusa dintr-un singur cuvant. Domnul Jetley a propus atunci „cenzura", insa angajatii bancii au reactionat prompt, anuntandu-l ca parola nu poate avea mai mult de sase litere. Din acel moment, lucrurile au explodat in presa. Reactia celor de la Lloyds fata de Steve Jetley sugereaza ca firmele (mai ales cele mari) manifesta tendinta de a-si patrona clientii, de a se raporta la ei asa cum guvernul se raporteaza la propriii cetateni. Pe scurt, vechea intelepciune comerciala cuprinsa in formula „clien