Continuăm cu rubrica de recomandări literare realizată de colaboratoarea noastră Anca Giura. Sperăm să vă placă şi nu uitaţi că aşteptăm să ne comentaţi intens pe facebook şi pe site-ul cotidianului Glasul Aradului.
„Dumnezeu numără lacrimile femeilor”
(Așa stă scris în Cartea Sfântă şi tot acolo se precizează că bărbații trebuie să se teamă de suferința ce ar putea-o provoca, fiindcă o pot plăti scump.) În ton cu temperaturile în scădere vă atrag să poposim puțin în literatura memorialistică suedeză, parcurgând volumul ,,Dumnezeu numără lacrimile femeilor’’. „Mă umple de iubire scrisul acesta, fiindcă este nu numai spre binele meu, ci implicit spre binele copiilor mei.” afirmă Pia Degermark cea care debutează în literatura suedeză la 57 de ani. Dar cine a fost Pia Degermark, în fond? O Brigitte Bardot a Suediei cu o carieră meteorică, aş răspunde la repezeală. Cartea sa de memorii o spune cu onestitate. S-a născut într-o familie bogată, la Stockholm, avea uşile deschise în familia regală, cu al cărui prinţ moştenitor dansează la Storlien. Nu visează la a deveni actriţă. Învaţă foarte bine la un liceu particular şi este educată să ajungă o doamnă, mamă de familie, după ce va termina preconizata şcoală de traducători de la Geneva. Dincolo de toate acestea, se simte tristă şi neiubită, pe un fond de extremă sensibilitate emoţională.
După ce în 1966 joacă în filmul ,,Elvira Madigan’’, în 1967, i se decernează Palme d` Or- ul pentru cea mai bună actriţă a filmului european. Apoi, liceeanca Pia s-a întors la internat, toamna, şi în scurt timp pierde cincisprezece kilograme. Rigiditatea sistemului o face să resimtă o fractură emoţională insuportabilă, transpusă în anorexie. Cu mari eforturi de voinţă, după un an, revine la o greutate acceptabilă. Se va căsători de tânără cu fermecătorul Pier A. Caminneci, moştenitorul concernului Siemens, şi va
