Fost atlet de performanţă, "Tata Ucu" a înfiinţat Policlinica pentru sportivi de sub Tîmpa, a însoţit delegaţiile olimpice ale României la JO Roma din 1960, după care a slujit 52 de ani clubul de fotbal din Braşov. Destinul acesta se risipeşte însă într-un format editorial minimalist şi o scriitură anostă!

Lansarea volumului, în aprilie anul acesta, a trecut aproape neobservată, doar presa braşoveană şi Gazeta Sporturilor, sub semnătura lui Iulian Cuibar, anunţînd apariţia cărţii autobiografice a celui mai longeviv medic din fotbalul românesc. Destinul cărţii a fost mult sub cel al lui "Tata Ucu": asta pentru că forma discursului literar nu e atrăgătoare iar condiţiile editoriale minimalizează o carieră unică. Un tezaur îmbrăcat în haine de mîntuială!

Atlet şi medic sportiv în prea puţine pagini

Volumul nu beneficiază de un cuprins, dar structura lui derivă din evoluţia destinului lui Laurian Taus. Prima parte e consacrată carierei de sportiv a braşoveanului, campion al României la săritura în lungime (1948), Pentatlon (1953) şi medaliat cu bronz la Balcaniadă (1947). Între toate acesta, şi schior de performanţă!

Al doilea capitol e legat de cariera în medicina sportivă, cu performanţe rare. Iar ultimul acoperă pe fugă jumătatea de secol în care Tata Ucu a stat pe banca celor de la FC Braşov. Prea mult pentru doar 141 de pagini din care jumătate sînt fotografii! Asta deşi valoarea lor mai salvează din deficienţele de concept ale cărţii.

Cînd din poveste lipseşte povestea

Caracterul rezumativ e dublat de lipsa oricărui stil în scriitură. Probabil din dorinţa aprigă a autenticităţii, Laurian Taus a creat o înşiruire seacă de poveşti importante ca eveniment dar sterile în discursul literar. S-a născut o monografie, mai repede decît o carte autobiografică, un pliant de prezentare în care cronologia vorace elimină episoadele inedite, a