Numele adevărat era Ieremia, dar tatăl lui Mircea Eliade l-a schimbat în Eliade din admiraţie pentru I. Eliade Rădulescu.
"Tata era un capricios. Şi avea o mare rezistenţă fizică. La 70 de ani, umbla de la un capăt la celălalt al Bucureştiului. Îşi găsea necontenit de lucru. Şi citea şi învăţa mereu. Îi plăcea să ne facă morală. Mai ales în legătură cu şcoala.
Şcoala la care mergeam era pe strada Mântuleasa. O săptămână după ce am intrat în clasa I citisem deja tot manualul. Pe urmă a venit războiul."
Toate povestirile lui Mircea Eliade sunt atât de stranii, încât au influenţat literatura lui de mai târziu ("La ţigănci").
Ca de exemplu: "Pe la mijlocul lui septembrie fusesem chemaţi la şcoală. Ne spuseseră să aducem ziare vechi, ace de cusut şi un mosor cu aţă albă. Un tinerel ne-a întrebat dacă ştim să coasem şi apoi ne-a explicat despre ce era vorba.
- Curând va veni iarna, şi soldaţii noştri au nevoie de căldura. Trebuie să le fie cald. Hârtia ţine de cald. Trebuie să facem cămăşi de hârtie.
Şi ne-a explicat cum să le croim şi cum să le coasem. La început a croit el singur. Noi coseam marginile. Se rupea acul, ne-nţepam, rupeam hârtiile. Dar..."
***
"Totul m-a fermecat la liceu. M-am trezit că sunt taine multe pe care le-nţelegeam, pe altele nu le înţelegeam. Anotimpurile se perindau, întâmplările ne făceau să ne explicăm lumea.
Era iarnă. Şcoala se închisese pentru că nu mai aveam lemne. Am plecat cu toată şcoala să ne dăm cu săniuţa pe Dealul Mitropoliei. Am ajuns acasă seara extenuat, lihnit de foame şi nu-mi mai simţeam picioarele. Aveam picioarele degerate. "
***
"Am avut primul articol publicat când intrasem în cls. aIVa de liceu, în Ziarul Ştiinţelor Populare - "Duşmanul vierme
