Politica, în general, e punerea în practică a unei filosofii sociale. Activitatea politică, în particular, este punerea în practică a unei filosofii personale.

Prin urmare, un lider abil trebuie să știe că orice om înzestrat îi poate fi un bun consilier de practică politică, în afară de omul cunoscător de politică. Atunci când liderul angajează un consilier de încredere el va lua act că toţi consilierii săi trebuie să fie de încredere, pentru că toți consilierii trebuie să furnizeze o sumă de certitudini și argumente.

În politică are valoare ceea ce cade bine liderului și nu poporului, iar orice consilier folosește liderului, nu poporului, pentru că liderul ştie perfect de bine ce trebuie alegătorilor. Un politician, care învinge adversarul pentru a deveni lider, demonstrează că e un abil și viclean luptător de arenă și lipsit de dileme morale. Bătălia politică transformă, iată, un politician viclean într-un lider cinstit, adică într-unul excepție.

A trăi este vital, a câştiga alegerile este și mai vital. Conform acestui adevăr cinic, orice candidat cu bani face tot ce poate ca să găsească acel consilier electoral care să-l conducă la succesul asigurat. Liderii politici caută consilieri buni pentru a câştiga, acum, bătălia electorală și pentru a reuşi să îşi îmbunătăţească imaginea sa. A câştiga este atât de vital, încât nu are importanță de unde sosesc și ai cui sunt mercenarii politici.

Un gând dilematic mă pune să aleg între un bun lider ori un mare lider. De pildă, noul lider ales nu mai este acel visător candidat cum era pe timpul istovitoarelor sale campanii electorale. Când era candidat trebuia tot timpul să vorbească poporului despre bunăstarea pe care el o va oferi tuturor, cu condiția să fie ales. Orice lider bun s-ar bucura să devină un lider și mai bun. Se pune întrebarea dacă bunul lider, care întotdeauna este drept, va fi și u