Cand privim la scandalul proaspat declansat intre premier si presedinte, pe tema exercitarii dreptului de veto in fata posibilitatii taierii fondurilor europene, nu trebuie sa uitam nicio clipa interesul cel mai mare al fiecaruia dintre cei doi protagonisti.
Inainte de a calcula cine pe cine a pacalit, daca unul a castigat ceva ramanand acasa si ce va pierde celalalt care va merge la Bruxelles, ar trebui sa nu uitam sa ne raportam la obiectivul major al fiecaruia.
Or, tintele lor sunt relativ usor de identificat. Traian Basescu isi doreste mai mult decat orice sa ramana in functie pana la finalul celui de-al doilea mandat, sa nu mai fie inca o data suspendat si sa nu ajunga - Doamne fereste! - sa traiasca umilinta cea mai mare a vietii sale - sa fie trimis acasa de popor pe usa din dos a istoriei.
La pachet, bonus daca vreti, pe langa implinirea acestei obiectiv mai vin si altele, cum ar fi mentinerea controlului pe o cat mai mare parte a puterii si refacerea imaginii dezastruoase pe care a reusit sa si-o contruiasca in cei opt ani petrecuti la Cotroceni.
De cealalta parte, Victor Ponta nu are decat o singura prioritate: obtinerea desemnarii in calitatea de prim-ministru al Guvernului Romaniei, daca si dupa ce USL va obtine in alegeri un rezultat care sa il forteze pe Traian Basescu sa faca numirea.
Cele doua obiective sunt legate si abia din momentul refuzului desemnarii specifice a lui Victor Ponta si nu a oricarui alt nume din cadrul USL, in cazul unei majoritati useliste coplesitoare, ele se despart si devin oarecum antagonice.
Pana acolo, insa, exista teoria ca Victor Ponta i-a intins cea mai mare capcana presedintelui, lasandu-l sa se duca la Bruxelles sa faca fata reducerii bugetului, pentru ca apoi tot el sa dea vestea proasta romanilor si sa traga si ponoasele.
Ceva mai horro
