Ciudat, macabru, absurd, cotidian, psihiatrul face „contrabandă cu soluții” la granița normalității. Mereu pregătit de „desant” în conștiința omului, medicul are luxul foii, pixului și-al parafei. Undeva, într-un buzunar, în fiecare dimineață își pune normalitatea lui deoparte și, apoi, „la drum!”

Psihiatrul Gabriel Diaconu

Sursa: RĂZVAN VĂLCĂNEANȚU

E prima pacientă a psihoterapeutului Gabriel Diaconu pe ziua de azi. Tânăra stă, bine înfofolită, în geaca de piele cu țepi nichelați, cu unghii albastre, gene false și breton lăsat adânc peste ochi. Mică, pe platforme, se furișează conspirativ în cabinet și se uită adânc în ochii doctorului. E pregătită, oare se va întâmpla azi? De luni bune, au vorbit despre asta, ea a desenat, el a întrebat. Detaliile sunt stabilite. Medicamentul e medicament, curajul e curaj. Cu un gest hotărât își pune mâna în păr, trage tare și îl depune, rece, pe canapea pentru prima oară în trei ani. Tăcere. O muscă bâzâie printre ferestrele termopan cu chenar maron. E altfel decât se așteptase. Pe desenul ei, dat doctorului, zona de păr smuls contura o chelie copioasă dar, așa, în lumina zilei, arată surprinzător de frumoasă. „Cum ziceai că se cheamă asta doc?”. Răspunsul te trimite la DEX: „Tricotilomanie!”. Fata își smulge părul din cap, la propriu!

Mesia de pe canapea

Al doilea pacient. Afară așteaptă Trimisul lui Dumnezeu. E al treilea pe săptămâna asta. „Poftește, ia un loc. Cum te simți?”, îl întreabă medicul. Mesia zâmbește: „De fapt, întrebarea, doctore, e cum te simți tu? Ești gata să îl primești pe Dumnezeu în inima ta?”. Doctorul zâmbește, se gândește: „Câștig puncte dacă vorbesc cu băiatul Lui preferat?”. Mesia privește, încrezător, prin furnirul ușii: „Mi s-a dat o misiune și nu mă poți opri!”. „Nici nu încerc”, plachează medicul degajat. Propunerea vine natural: „Ce zici să îți fac o prescripție? Să rog r