Ne mai despart putine zile pana la deznodamant. Atunci cand beneficiarii votului universal vor fi reeditat trista performanta din Duminica Orbului si din alte momente cu aceeasi semnificatie.
Carul triumfal al USL isi va fi facut din nou intrarea pe aleea celor incununati de laurii victoriei in lupta lipsita de glorie pe care o va fi parcurs pana la clipa fatidica a inceputului de decembre.
Nu va fi nicidecum vreo surpriza. Sentimentele, inclusiv cele ale maselor, se excepteaza de la criteriul rationalitatii. Dragostea de PSD bantuie de prin 1989 in inimile romanesti, care nu vor cu niciun chip sa se dezbare de fantasmele unui trecut, care pare din ce in ce mai roz din perspectiva trecerii timpului si a deceptiilor nascute din practicarea noii varste.
Iar trecutul acesta inselator poarta chipul si stindardul unchesului Ilici si a ceea ce a iesit de sub mantaua sa, in neuitatul 1989.
Chiar si atunci cand cei de mai sus au dezamagit din varii motive, au ramas totusi in inimile alegatorilor in virtutea sindromului inefabil al primei iubiri. La care s-au reintors degraba cu bucuria regasirii dragostei dintai si ultima.
Nu-i vorba, nici pretendentii alternativi n-au fost mai firoscosi. Au calcat abitir in strachini de cum s-au vazut in gratii, dovedindu-se adesea si mai nevolnici decat cei pe care s-au straduit sa-i dizlocuiasca.
Le-au lipsit atributele virilitatii, precum si puterea de a rezista tentatiilor dulci ale unei puteri care li se oferea mult prea rar pentru gustul lor. Au ratat ocaziile si au dat cu picioarele in norocul lor prea lesne schimbator.
Combatantii ostii ARD-iste pot sa reclame si o doza de nesansa. Ei n-au avut norocul timpului oportun. Alegerile au venit prea devreme pentru ei. In momentul in care tocmai se opinteau sa iasa din prapastia in care au cazut din ghinion
