Dacă n-ar fi fost rapoartele milităreşti ale Prefecturii şi Jandarmeriei, întâmplarea s-ar fi stins încet în negura uitării, la fel cum cei care au trăit acele vremuri îşi picură acum ultimii stropi din ceara vieţii. Dar hazardul a făcut să nu se întâmple aşa, iar mărturiile celei mai ciudate răscoale din Crişana, necunoscute chiar şi istoricilor, să iasă la lumină dintr-un colţ de raft al Arhivelor.

Acolo le-a descoperit un orădean aplecat spre aflare de neştiute adevăruri, iar prin el povestea şi-a căpătat firescul loc în istoria Bihorului. Pare absurd, însă atunci ţăranii s-au răzvrătit fiindcă le era teamă de... grindină. Iar pentru că autorităţile i-au luat în derâdere, sătenii şi-au impus credinţa sub ameninţarea ascuţişului coaselor.

Mortul discordiei

Toamna, 1928. Sfârşit de august cu soare mângâind spicele holdelor de la marginea cătunului Suiug, risipit în nordul Bihorului între dealurile Homnajului şi Coastea Pleşului din comuna Abram. Pe uliţa satului, un bărbat trăgea de jug doi bivoli înhămaţi la o maşină de treierat. Mergea spre ţarină, arvunit cu ziua pentru seceriş. Deodată, dobitoacele au luat-o la goană, iar omul luat prin surprindere a fost călcat în copite şi apoi strivit sub roţile maşinăriei.

O întâmplare nefericită cum sunt multe, moartea lui Pintuţa Vasilie a fost sămânţa unei revolte izbucnite spontan şi transformate apoi într-o adevărată răscoală. Motivul? Şăranul era de loc dintr-un sat vecin, iar suiuganii erau stăpâniţi de o superstiţie potrivit căreia niciun străin răpus de o moarte nefirească nu are ce mai trece peste hotarul cătunului lor. Aşa că mortul trebuia înmormântat unde a murit, în Suiug, altminteri un cumplit blestem se va abate asupra localnicilor, urmând ca roadele pământului să le fie distruse de grindină. Dar, cum neamurile bărbatului voiau să-i facă o creştinească îngropăciune în satul natal, Bi