Arendașul din Deal cuvântează iar. Acum, la două seri o dată, în curând, seară de seară, când cetățeanul, întors de la serviciu sau din șomajul stradal în șomajul de acasă, apasă butonul telecomenzii. În ecran, simbol al unei sfidări supreme și al unei bășcălii nemărginite, îl găsește pe Traian Băsescu. Ce-a făcut vineri seara? A făcut pe deșteptul. El, doar el e „prea inteligent” pentru a nu ști cum rezolvăm criza, Europa, găurile din buzunar și petele de pe lună. El, doar el, nu-i prost ca, mergând la Bruxelles, să utilizeze imbecilitatea dreptului de veto dacă ăia ne taie fondurile. Cum să ceară el ceva pentru România celor care l-au pus îndărăt pentru obediență? El va utiliza bărbăția de a-i pupa condurul plușat doamnei Merkel și curajul de a-l pupa în dosul ăla lat pe Barroso. El va utiliza diplomația subțire de a nu pretinde nimic pentru țara lui, ajunsă cea mai săracă din Europa în timpul mandatelor sale. Băsescu s-a grozăvit ca un curcan pe balegă și a debitat obrăznicii plate. A mințit și a readus în discuție un partid care-a dispărut, PDL, criticându-l, vezi Doamne, în egală măsură cu criticile față de USL. Păi USL e, pe când partidul tău a dispărut în tufișuri onomastice și a fost șters din intențiile de vot. E, firește, o șmecherie, altă șmecherie electorală. O șmecherie puturoasă. Mugur Ciuvică zicea într-o emisiune unde am fost invitat și eu că astfel Băsescu încearcă să-și mențină nucleul de 15 la sută, pe cale de dizolvare și ăla. Cred că așa stau lucrurile. Numai că Băsescu iese în peisaj și rașchetează  spinările noastre care se acoperă cu piele de găină. E greu să decizi între spaimă, revoltă și scârbă.

Are rușine Băsescu? Nu, n-a avut niciodată. Poate ieși public, pe rețeta garajului din Piața Galați, dintr-un Cotroceni transformat și el în garaj? Iată, o face. N-are nici-un junghi sufletesc, nici-o crampă de conștiință. Încrederea lui