Curtea Constitutionala a Romaniei (CCR) a decis ca Presedintele Romaniei este cel care trebuie sa reprezinte Romania in Consiliul European. Astfel, impotriva bunului simt dar mai ales impotriva logicii constitutionale romanesti, s-a stabilit ca sintagma „reprezinta statul” nu inseamna „simbolizeaza/personifica statul” ci „se angajeaza in numele si pe contul statului”. Comisia Europeana (CE), actionand in afara competentelor sale conferite prin tratate si abuzand de asa numitul Mecanism de cooperare si control (in prezent lipsit de orice baza legala), a impus acceptarea acestei intrepretari. Amandoua – CCR si CE – pot contempla acum blocajul politic pe care l-au generat.

Daca, potrivit CCR, Presedintele se poate angaja in numele si pe contul Romaniei, nimeni nu contesta ca, potrivit Constitutiei Romaniei, Guvernul este acela care „indeplineste politica interna si externa a statului in conformitate cu programul sau aprobat de Parlament”. Or, indiferent daca relatiile cu UE sunt privite ca apartinand domeniului politcii interne sau celui al politicii externe (in realitate este vorba despre politica interna), Guvernul si-a definit linia referitoare la subiectul sensibil al adoptarii proiectului de buget al UE. Astfel, cat priveste nivelul bugetului s-a decis ca orice reducere fata de situatia actuala este inadmisibila intrucat aceasta nu ar mai permite Uniunii sa isi indeplineasca obiectivele generale si, mai ales, sa aplice masurile anticriza adecvate. Cu referire la structura bugetului s-a conchis ca reducerea fondurilor de coeziune (inclusiv punerea in pericol a unor programe din domeniul educatiei cum ar fi programul Erasmus) este inacceptabila nu doar pentru statele membre mai putin dezvoltate dar si pentru toti aceia care cred ca UE nu este viabila si eficienta in lipsa coeziunii economice, sociale si teritoriale; coeziune a carei realizare reprezinta, d