De-a lungul convorbirii purtate cu Justin Gafiuc în Qatar, unde antrenează pe Al-Khor, Loți Bölöni a vorbit ca un tip relaxat, senin, lipsit de griji. E și logic să fie astfel din moment ce ia 125.000 de dolari pe lună și nu-i cere nimeni să atingă vreun obiectiv deosebit. Să reținem însă că n-a ajuns la asemenea salariu nici întîmplător, nici repede, nici facil. Înainte de a pune condiții, a cucerit un titlu în Portugalia și unul în Belgia, adică și-a transformat numele în renume. Plus că pe drumul către casierie l-a ajutat și biografia de jucător, luminată de 102 selecții în reprezentativa României și, evident, de cîștigarea Cupei Campionilor 1986 cu Steaua.
În interviul publicat de Gazetă vineri, l-am regăsit pe vechiul Bölöni, inteligent și echilibrat, cu prezență de spirit și viteză de reacție. Solid argumentate, replicile sale nu irită nici măcar atunci cînd autorul lor lasă impresia că-și tratează de sus interlocutorul ori chiar îl tratează. Loți domină prin ce spune, nu prin ce arată. Prin verb, nu prin gest. Obișnuiește să păstreze măsura, o dovadă fiind și aceea că, referindu-se la actuala sa experiență din Orientul Mijlociu, admite că “în viață ești uneori obligat să faci compromisuri”.
Asta și în ideea că acest Al e al treilea din CV-ul lui de antrenor, urmînd lui Al-Jazeera în 2007-2008 și lui Al-Wahda în 2010, ambele din Emiratele Arabe Unite. Evident că nu atît banii contează, cît numărul lor!
Cu o excepție asupra căreia mă voi întoarce, afirmațiile lui Bölöni mi s-au părut deștepte, pline de substanță. Lăudînd-o pe Steaua, a apreciat corect că ea s-a detașat în fruntea clasamentului pentru că a jucat mai bine, dar și pentru că restul formațiilor au jucat mai prost. Cerînd solidaritate pentru munca lui Pițurcă, a insistat că “se cuvine acceptat și respectat ce face selecționerul”. Regretînd desființarea Științei, a atras atenția că