Alături de tricolor, drapelul de luptă este simbolul suprem al preţuirii faţă de ţară. Este păzit permanent, în condiţii speciale, şi nu poate fi prezentat decât însoţit de gardă. Este atât de important încât pierderea sau capturarea lui, în caz de război, înseamnă desfiinţarea unităţii militare.

Fiecare drapel de luptă are povestea lui.

"E vorba de o simbioză între comandant şi simbolul suprem, drapelul. Această simbioză subliniază legătura dintre om, dintre cetăţeanul acelei ţări şi naţiunea, patria din care face parte", mărturisteşte col. Iulian Bărdilă, comandant Batalion 2 Infanterie Călugăreni.

Batalionul 2 Infanterie Călugăreni a primit drapelul de luptă în 1995. De atunci e aşezat fie în biroul comandantului, fie într-o încăpere cu sistem de alarmă şi pază permanentă, fie în misiuni.

"Observăm (pe drapel - n.r.) medalia "In the service of peace", obţinută în anul 1996 pe timpul desfăşurării misiunii UNAVEM III în Angola, iar în anul 2005, drapelul a fost decorat cu decoraţia "Virtutea militară", a declarat lt. Adrian Vîlcu, descriind astfel drapelul de luptă.

Şi, întocmai ca însemnele caselor regale, drapelul de luptă este o mândrie pentru fiecare unitate militară.

"În fiecare cele patru colţuri ale flamurei avem brodate tot cu fir de aur cununii din două frunze de stejar, în centrul căreia se pune categoria de forţe din care face parte drapelul de luptă, şi anume, în cazul nostru, forţele terestre", completează acesta.

Potrivit locotenentului Vîlcu, confecţionarea drapelului de luptă e foarte riguroasă: "Flamura are o lungime de 100 de centimetri, lăţimea de 66, iar aceasta cravată are de două ori lungimea lăţimii, adică 132 de centimetri."

Alături de tricolor, drapelul de luptă este purtat în toate misiunile internaţionale. Iar militarii care îl însoţesc sunt mândri