Flautul îi e prietenul cel mai bun, care îl însoţeşte peste tot, iar muzica îl ajută să uite de singurătate. E un personaj interesant în peisajul craiovean şi nu numai, iar lumea îl ştie cel mai bine după coloana sonoră pe care o creează, zi de zi, pentru trecători.

Costel Bulău, trubadurul stradal - aşa îl atestă şi autorizaţia ce-i permite să cânte pe străzile din Craiova -, are 59 de ani şi spune că s-ar îmbolnăvi fără muzică. Bolile de inimă l-au scos din sistemul de învăţământ, iar acum este pensionat pe caz de boală. Nu s-a oprit, însă, din luptă, şi a făcut tot ce a putut ca să-şi câştige existenţa. A spălat maşini, a fost grataragiu şi ajutor de bucătar, dar acum şi-a făcut un nume atât în oraşul nostru, cât şi în ţară sau în străinătate: omul cu flautul.

Cei care au trecut măcar o dată pe lângă Costel Bulău ştiu că are o consideraţie deosebită pentru muzică. „Eu respect partitura şi piesa. Dacă-mi bat joc de Bach, se tăvăleşte în mormânt. Cânt Bach, Strauss, Mozart, Vivaldi, Ravel, muzică din filme sau folclor autentic românesc“. Obişnuia să cânte după partituri, dar, pe vreme urâtă, i le ia vântul. Le-a memorat, însă. Le dă citire de acolo, iar ele, prin flaut, prind viaţă. Încearcă, din când în când, să facă rost de partiturile unor piese mai puţin cunoscute, ca lumea să asculte şi altceva. Pe majoritatea le ia de la biblioteca Filarmonicii „Oltenia“.

14 ani a predat educaţia muzicală la Grupul Şcolar Industrial „Traian Vuia“, iar în tinereţe a studiat la Liceul de Artă „Marin Sorescu“. Ştie să cânte la fluier, flaut, piccolo, piculină şi ocarină, iar cu ceva vreme în urmă a cântat în Fanfara Garnizoanei din Timişoara. Ştie italiana şi franceza, două limbi care îl ajută atunci când pleacă să cânte în străinătate. „Eu sunt o pasăre călătoare. Am fost de vreo trei ori la Paris, am fost la Bruxelles şi anul trecut la Roma, într-o vară cani