Bufferul a ajuns indicator de performanţă. La puţin timp după ce Traian Băsescu a acuzat Guvernul că rezerva de lichiditate a Ministerului Finanţelor Publice (MFP) a scăzut la 3 miliarde de euro, Victor Ponta a umplut vistieria şi a declarat că Florin Georgescu va rămâne unul dintre cei mai performanţi miniştri ai finanţelor cu un buffer de 6,3 miliarde, faţă de 4 pe timpul lui Bogdan Drăgoi.
Ca să fiu sincer eu am impresia că aceia care conduc România nu prea ştiu despre ce vorbesc. Băsescu discută de "golirea” bufferului ca şi cum ar spune: V-am lăsat cu bani şi i-aţi păpat. Iar Ponta îi răspunde: Avem mai mulţi bani decât ne-ai lăsat. Nici unul nu realizează însă că bufferul nu reprezintă bani, ci datorii pentru care vor fi înjuraţi de generaţiile viitoare. De pildă, pentru obligaţiunile în dolari cu care s-a alimentat bufferul s-a plătit un prim cupon ce a echivalat cu o dobândă la lei de 30% anual (incluzând deprecierea leului faţă de dolar).
Şi totuşi de ce plătesc Finanţele nişte costuri exorbitante pentru nişte bani pe care nu-i folosesc? Pentru că altfel ar scădea rezerva valutară a BNR. Iar anterior, BNR a finanţat indirect bugetul statului până când s-a ajuns ca statul să se împrumute în lei de pe piaţa internă mai ieftin decât în euro sau în dolari din exterior. Sigur că acest lucru e posibil pentru că BNR subremunerează o cantitate semnificativă de economisire internă luată forţat de la bănci sub forma rezervelor minime obligatorii (RMO), pe care apoi băncile - care intră în operaţiuni repo cu banca centrală - o plasează MFP.
Ca să rezum, Finanţele au nevoie în continuare de lei, BNR de valută, contul Trezoreriei Statului e deschis la BNR şi din acest motiv e foarte bine ca ministrul finanţelor să fie prim-viceguvernatorul BNR Florin Georgescu. Altul s-ar apuca să pună întrebări, de ce BNR îi dă MFP lei din RMO şi Trezoreria v
