În vreme ce stadiul absorbţiei fondurilor europene în exerciţiul financiar 2007 – 2013 este la pământ, politicienii de la Bucureşti se bat pe blana ursului din pădure – alocările pentru România în perioada 2014-2020.
Reprezentarea României la summit-ul UE din 22-23 noiembrie, unde este anticipat un scandal în toată regula pentru împărţirea banilor, dar mai ales mandatul delegaţiei române (care va fi condusă de preşedintele Traian Băsescu) pentru aceste discuţii a stârnit, la Bucureşti, o furtună, deşi era de aşteptat ca, dincolo de campania electorală, să existe un minim de consens pe acest obiectiv major.
Premierul Victor Ponta îl somează pe şeful statului să exprime la summit vetoul României (ceea ce ar conduce la blocarea discuţiilor pentru bugetul multianual 2014-2020), dacă i se vor reduce din sumele aşteptate, în vreme ce Traian Băsescu acuză faptul că adversarii săi exportă la Bruxelles o dispută politică internă.
Noul subiect de ceartă este cu atât mai de neînţeles cu cât el nu aduce decât deservicii României şi nu avantajează niciuna dintre părţi. România ar fi trebuit, în aceste zile, să-şi întărească alianţele la nivel european pentru a salva ce poate fi salvat, în contextul în care, pe fondul crizei majore din UE, vor exista clar tăieri în bugetul Uniunii Europene. Avem, în schimb, acuzaţii abia disimulate din partea premierului la adresa preşedintelui cum că acesta s-ar pregăti să trădeze interesul naţional votând un buget defavorabil României, în vreme ce şeful statului îl acuză pe şeful Guvernului de iresponsabilitate şi atitudine antieuropeană.
Disputa s-a prelungit şi ieri prin comunicate de presă acide venite din ambele tabere, dar niciuna dintre acestea nu face trimitere la situaţia de faţă şi la faptul că, dacă România va primi mai puţini bani pe viitor, de vină este nu doar contextul european, ci şi stadiul ab
