Zilele trecute am terminat Necredincioasa o autobiografie marca Ayaan Hirsi Ali. (O recomand celor cărora le-a plăcut Persepolis sau Citind Lolita în Teheran) În 1989, Ayaan Hirsi Ali, musulmană din Somalia, a fost de acord cu fatwa (sentința) împotriva lui Salman Rushdie. Apoi, după ce s-a mutat în Europa și-a schimbat părerile și s-a răzvrătit împotriva Islamului. Iar după ce și regizorul Theo van Gogh, cu care colaborase pentru un film în care se vorbea despre violența în familiile islamice a fost ucis, Ayaan a devenit unul dintre cei mai vânați critici ai Islamului. A fost amenințată cu moartea chiar de ucigașul lui Theo van Gogh, Mohammed Bouyeri care i-a lăsat o scrisoare în care o anunța că ea e cea care urmează. Scrisoarea era prinsă cu un cuțit înfipt în pieptul regizorului împușcat și înjunghiat de mai multe ori, de atacator, în timpul zilei, pe stradă…Ulterior, Bouyeri a declarat că filmul Supunerea la care lucraseră cei doi a fost cel care i-a provocat furia și că nu-și regretă fapta. (mai multe despre carte citiți aici).

Căutând amănunte despre autoare am găsit și câteva articole care conțin unele atacuri la adresa ei din partea celor de la care m-aș fi așteptat cel mai puțin sau în orice caz, din partea celor de la care nu m-aș fi așteptat. Spre exemplu jurnalistul (The Times) Nick Kristof, analist politic, nominalizat Pulitzer în 2011 pentru editorialele scrise despre conflictele culturale din diverse părți ale lumii. Aici Kristof o critică pe Hirsi Ali pentru felul în care aceasta dezaprobă toleranța de care dau dovadă țările vestice în ceea ce privește felul de viață pe care îl mențin familiile imigranților în țările în care se mută. Și este doar unul dintre cei care o acuză că prin cărțile și conferințele sale nu face decât să îi sprijine pe cei care se opun multiculturalismului. Din perspectiva mea ea se opune de fapt misoginismului islam