Pentru România, decizia de la Bruxelles este mai importantă decât campania electorală.

Bugetul Uniunii Europene este, mai nou, marele subiect de dispută între USL şi preşedintele Traian Băsescu. Premierul Ponta îi cere lui Traian Băsescu să meargă la Bruxelles cu veto-ul încărcat şi să-l agite pe la nasul celorlalţi participanţi la Consiliul European. La rândul lui, Băsescu, manierat cum îl ştim, zice că nu e frumos să mergi cu bâta la aşa întrunire simandicoasă, că nu se cade, că nu şade frumos, te ia lumea la ochi de bădăran şi de prost crescut. Din toată tevatura nu câştigăm nimic, fie că ne dă UE tot cât ne-a dat până acum, fie că ne mai taie din porţie. Dacă Băsescu, Antonescu şi Ponta ar fi vrut să facă ceva cu folos, ar fi stat cu toţii pe gânduri cinci minute şi ar fi venit cu nişte măsuri pentru ca România să poată cheltui în mod eficient miliardele europene, fie că sunt mai multe, fie că sunt mai puţine, ceea ce nu ne dorim.

Preşedintele Băsescu nu-şi asumă nicio responsabilitate, pentru că România este ultima găină în ceea ce priveşte fondurile europene. Sub preşedinţia sa, economia noastră a reuşit un glorios 4% la absorbţia efectivă şi 10% la încasările pe hârtie. Bulgarii ne-au luat-o de mult înainte, iar polonezii ar râde ţinându-se de cureaua lor lată, dacă nu s-ar gândi că recordul negativ al României nu-i va face pe occidentali să reducă substanţial fondurile de coeziune pe baza cărora economia poloneză creşte neîntrerupt, fie criza cât de rea. Varşovia a construit cu banii comunitari autostrăzi, căi ferate, gări, sisteme de transport urban, a renovat oraşe întregi. România preşedintelui jucător a dat-o în bară. Acum, Traian Băsescu zice că de vină sunt toţi ceilalţi, fie PDL, fie USL, în afară de domnia sa. Preşedintele acuză practica politizării instituţiilor, pe care o consideră principala cauză a pierderii fondurilor. Să zicem că Guver