Solutiile pentru criza economica nu vor aparea in aceasta campanie. Acum patru ani, cand a fost adoptat, votul uninominal a fost privit aproape ca un panaceu al vietii politice. Se considera ca viitorul parlamentar va fi responsabilizat, atat in promisiuni, cat si in relatia sa directa cu electoratul. La randu-i, alegatorul, obisnuit oricum sa voteze pentru un primar ca persoana vizibila si palpabila, urma sa aleaga ca deputat "de cartier" pe candidatul perceput ca fiind cel mai gospodar din toti. Acum, esecul experimentului pare evident. Parlamentarul nu a putut deveni un primar mai mic, chiar daca au existat unii care chiar asta au incercat sa faca. In conditiile inexistentei unei descentralizari reale, cele mai minore decizii luandu-se in continuare la Bucuresti, nici nu putea fi altfel. Lipsit de parghii reale, parlamentarul cel mai binevoitor nu a putut rezolva vreo problema local decat daca se intampla sa fie coleg de partid cu primarul. Electoratul a inteles si el, intr-o forma sau alta, aceasta realitate si s-a reorientat. Mai ales in mediul rural, dar si in cel urban, electoratul s-a focalizat din nou pe partid, in detrimentul omului. Dictorul la moda a devenit "votez partidul X, indiferent cu ce candidat se prezinta". Firesc, aceasta atitudine, coroborata cu socotelile interne ale fiecarui partid, a dus la o campanie electorala atipica, cel putin in prima sa treime, adica pana acum. Candidatul, ca individ, aproape a disparut, locul sau fiind luat, pe bannere si afise, de partid. Sloganurile alese sunt emblematice in acest sens. "USL iubeste Iasul", de exemplu. Particularizati-l cum doriti: "X iubeste Iasul", "Y iubeste si el Iasul", ca sa nu mai spunem ce indragostit de cele sapte coline este Z, chiar daca s-a nascut la Craiova si a trait o viata la Bucuresti. Toti candidatii se afla sub aceeasi caciula mare a partidului care, ca alegator iti place sau nu.