Din ce in ce mai des am observat atat in mediul politic cat si in mediul de business distinctia dintre nivelul tehnic si nivelul politic (nu neaparat ideologic) al deciziei sau solutiei. Primul nivel are in vedere rigoarea, pragmatismul, solutia care poate fi implementata, procedura de implementare, in timp ce cel din urma nivel are la baza viziunea si nu rigoarea, generalitatea si nu solutia sau modalitatea de implementare, rezultatul de atins si nu realitatea implementarii.
Ideal ar fi ca cele doua segmente sa se suprapuna astfel incat viziunea si rezultatul de atins sa fie insotite de rigoare, solutie concreta si procedura de implementare. Exemplul perfect sub acest aspect este Steve Jobs, care avea si viziunea lucrului pe care-l facea dar si stia la un anumit grad de profunzime cum sa faca acel lucru.
Din pacate, acest lucru se intampla din ce in ce mai rar, si astfel avem oameni politici atat in conducerea ministerelor cat si in managementul societatilor comerciale. Cand spun oameni politici nu am in vedere membrul unui partid politic sau persoana numita pe criterii politice, ci ma gandesc la oamenii care gandesc in termeni de politici si fac politica domeniului de activitate.
Lumea, fie ca este de business sau politica, functioneaza din ce in ce mai des dupa documente de politici publice, sau politici private, neavand solutii concrete, solutii tehnice la problemele reale, pragmatism si realism, tehnicieni si birocrati, functionari publici si oameni de afaceri. Lucrul acesta se intampla foarte des in mediul politic dar incepe sa devina din ce in ce mai simtit si in mediul privat. Astfel avem ministrii care au viziune dar pentru alta realitate, care stabilesc politici publice dar acestea nu se implementeaza pentru ca nu exista tehnicienii sau pentru ca nu pot fi executate concret. Pe hartie si la nivel general lucrurile sunt perfecte, insa prob
