Scandalul declanşat în Statele Unite de relaţia amoroasă a şefului CIA, cu biografa sa – dar nu numai - repune pe tapet o problemă relativ des întâlnită în mediile politice şi de afaceri: criza bărbatului ajuns la maturitate şi realizat din punct de vedere social şi profesional.

De regulă, astfel de bărbaţi s-au căsătorit de tineri şi dedicaţia faţă de profesie şi carieră le-a obturat accesul spre zonele tentante, dar riscante ale mediului înconjurător. Din respect pentru cariera soţilor, majoritatea nevestelor s-au retras în universul casnic dedicându-se creşterii copiilor şi amenajărilor interioare.

Timpul îşi pune – în mod nedrept, poate – amprenta într-o mai mare măsură asupra femeilor decât asupra bărbaţilor, pe care statutul social, puterea pe care o acumulează şi o deţin îi revigorează. Decalajul se măreşte cu fiecare zi care trece şi domnii sunt copleşiţi de sentimentul că jumătatea nu mai reuşeşte să ţină pasul în societate. Este momentul în care apar, de regulă, suplinitoarele – fie colaboratoare, fie membre ale staff-ului, fie secretare, dotate cu atu-ul vârstei, aspectului exterior, abilităţii de a măguli orgoliul masculin. Bărbaţii încep să se simtă bine în preajma lor, mai motivaţi şi mai determinaţi să suplinească decalajele casnice. De la birou se ajunge, de regulă, în pat, iar de aici se deschide calea bătăliilor de acaparare a atenţiei şi beneficiilor cuceririlor. Nu trece mult şi eroii poveştilor de succes sunt prinşi între două fronturi – gelozia de acasă şi cea de la locul de muncă, pentru că obsesia exclusivităţii generează teama pierderii poziţiei obţinute cu trudă, în avantajul unui număr nedefinit de competitoare, unele probabil cu calităţi superioare. Este, de regulă, punctul în care se rupe întregul echilibru şi cariera, averea, prestigiul se prăbuşesc ca nişte castele din cărţi de joc. Dacă un strateg de nivelul lui Petraeus, a