Metroul bucureştean împlineşte 33 de ani la 19 noiembrie. Istoria lui nu începe însă în anii '70, ci cu mult mai devreme, în anii '30. Adevarul.ro vă propune, timp de o săptămână, o radiografie a metroului bucureștean văzută prin ochii lui Octavian Udrişte, unul dintre cei cinci temerari ai metroului din România. Udriște a povestit, pentru adevarul.ro, caznele prin care a trecut metroul până să devină realitate. Construirea acestuia a fost o luptă continuă între tehnicieni şi intruziunile stupide ale cuplului Ceauşescu.
Ideea unui metrou în Bucureşti a apărut la începutul secolului al XX-lea, în anii '30, pornind de la Dimitrie Leonida. „N-am avut noi forţa economică ca să-l facem atunci, a intervenit şi războiul şi s-a ales praful de metrou. După aceea s-a realizat un joint venture româno-sovietic, în 1950, SOVROM Metrou. Şi mi-aduc aminte că eram elev şi s-a vorbit de treaba asta, am dat la facultate atunci", şi-a început povestea Octavian Udrişte.
O primă încercare ratată: SOVROM, 1952
SOVROM Metroul ar fi însemnat un efort economic greu de suportat într-o ţară afectată de război şi de secetă, cu alte cuvinte, chelului tichia de mărgăritar îi lipsea. Astfel, în '52 s-a renunţat la afacere. A reluat-o Nicolae Ceauşescu ca idee, în 1972. „La nu ştiu ce plenară a Comitetului Central, a zis el: «Facem metroul», dar a pus condiţia să-l facem singuri. Fără ruşi, fără nemţi, fără francezi, să fie un metrou sută la sută românesc. El, în anii ăia, s-a depărtat de Uniunea Sovietică. De fapt, depărtarea a început mai demult, prin '63-'64", a mai spus Udrişte.
Feroviar din tată-n fiu, la treia generaţie, Octavian Udrişte (77 de ani) era inginer la calea ferată în 1972, iar la metrou a plecat în 1977, adică doar cu doi ani înainte de darea în exploatare. În perioada 1985 - 1994, Udrişte a ocupat funcţia de director tehnic al Metrorex, iar între 1994 şi