Niciunul din sutele de comentarii din presă şi de la televiziuni în urma declaraţiilor preşedintelui Traian Băsescu nu pare să fi dat importanţă unui lucru esenţial. Şi anume, că, pentru prima oară, preşedintele i-a indicat între co-responsabilii pentru dezastrul ţării pe toţi cei 471 de parlamentari. Sursa: EVZ
Nu s-a rezumat la 322, „listacii” din 2007, nici la cei 256 „suspendaci” din 2012, ci la Parlament în integralitatea lui. Cu alte cuvinte, între preşedinte şi întreaga clasă politică s-a produs o ruptură, probabil, definitivă. Ca lucrurile să fie limpezi, în intervenţia de vineri a oferit şi o echivalenţă care nu lasă niciun dubiu asupra faptului că nu mai aşteptă nimic (bun) din partea nimănui: toţi sunt o apă şi-un pământ: „guvernul Ponta face aceleaşi greşeli pe care le-a făcut guvernul Boc, adică [angajează] peste tot numai politruci.” Nu cunosc, fireşte, motivaţiile profunde ale acestor atacuri pe cât de dure, pe atât de conforme cu situaţia cumplită a ţării. Pot, în schimb, să bănuiesc frustrarea unui preşedinte care nu a fost urmat, din convingere, în marile sale proiecte de nimeni: nici în reforma statului, nici în lupta împotriva corupţiei, nici în pariul nordatlantic. Mai trist e că opţiunile sale au un ecou atât de slab în urechile populaţiei, încât fiecare silabă rostită nu face decât să-l izoleze şi mai mult.
Problemele ridicate n-au iscat nici măcar obişnuita isterie în presă şi la televiziunile „de serviciu”. Ceea ce indică acelaşi lucru: că semnalele de alarmă trase de preşedinte nu... alarmează pe nimeni. Politrucii îşi văd de ale lor, electoratul a pus deja ştampila pe viitorii incompatibili, traseişti, vânzători de voturi, sforari transpartinici, şantajişti, escroci şi hoţi. Jocurile sunt făcute. Ba chiar şi destinul preşedintelui e jucat. De-acum, rien ne va plus. Dacă USL obţine majoritatea, şeful statului va fi eliminat de pe s
