… si-acum se cuvine sa-mi cer imediat scuze : NU e adevarat. Nu intotdeauna. Realitatea e intotdeauna mai complicata – cu siguranta, unii dintre cititorii mei sunt mai destepti decat mine. Si-atunci ce m-a apucat sa va jignesc pe toti, asa, la gramada ? Pentru simplul motiv ca aveam nevoie de un contrast care sa va socheze. Un contrast care sa va faca nu doar sa « dati click » (c-ati dat, daca cititi randurile astea) ci si sa va ganditi cat se poate de serios la unul dintre miturile pe baza carora ne construim vietile (Weltanschauung-urile, daca preferati) : acela ca suntem egali.
No, sa va spun un secret : nu suntem !
Trageti adanc aer in piept, adulmecati niste saruri, slabiti-va corseturile si, mai presus de toate, nu lesinati ! Cititi : NU suntem egali. Nu toata lumea poate sa fie Beethoven, nu toata lumea poate sa fie Brancusi. Nu toata lumea poate sa fie Hanna Arendt sau Michael Jordan. Ca nu poate. Unii suntem mai inalti, altele mai frumoase, unii mai destepti, altele mai proaste. C-asa e lumea. Unii joaca mai bine baschetball, altii canta mai bine la pian.
Vorba lui Kurt Vonnegut, asa merg lucrurile.
Si cu asta ajungem la fondul problemei : mangaierea pe crestet a cititorului. Ai putea zice ca e noul reflex al post-modernitatii – explicarea/spalarea pacatului. Ne gasim scuze pentru toate cele ca sa facem presa proasta : copilarie nefericita, parinti abuzivi, gene, societate capitalista, comunism, hegemonie ideatica (ha !) si ce s-o mai gasi prin camara constiintei. Ne gasim scuze pentru cititori prosti. Ideea de baza ramane, insa, aceeasi : Vina e, parafrazandu-l pe Kundera, intotdeauna in alta parte.
No, sa va (mai) spun un secret : NU E ! Vina e intotdeauna de gasit in oglinda.
Cititorii-s prosti pentru ca jurnalistii sunt prosti.
Scrieti-le despre Oana Zavoreanu (?!?) si/sau Pepe ( ?!?) si veti avea un public int
