Potrivit Raportului de performanță publicat de ANAF pe 2010 și 2011, impozitele colectate suplimentar anul trecut ca ajustări rezultate din controlul dosarelor prețurilor de transfer (reprezentând dobânzi și penalizări) au totalizat 66,6 milioane de lei, comparativ cu 13,8 milioane lei în 2010. Intensificarea controalelor fiscale pe acest palier reflectă în mare măsură un fenomen internațional care a luat amploare în ultima perioadă.

Prețurile de transfer reprezintă un aspect global cu care se confruntă toate multinaționalele. În practica românească, cerințele dosarului de prețuri de transfer au fost publicate în 2008. Atunci a devenit clar că aceste reglementări vor deveni din ce în ce mai stringente, pe măsură ce statul urmărește să își maximizeze veniturile fiscale din baza de impozitare. În ultimii doi ani, dezbaterea pe acest subiect s-a intensificat; din 2010, grupurile cu acționariat românesc trebuie să depună și ele dosarul prețurilor de transfer.

„Dacă acum câțiva ani, controlul autorităților fiscale din România pe acest palier era relativ formal, axat cu precădere pe verificarea corectitudinii întocmirii dosarului prețurilor de transfer (în cazul în care acesta conținea toate elementele prevăzute în legislația existentă), acum vorbim despre o analiză detaliată a documentelor, precum și a tranzacțiilor încheiate cu părțile afiliate”, subliniază Ciprian Gavriliu, Senior Manager și liderul echipei prețurilor de transfer din cadrul Deloitte Tax.

Dosarul prețurilor de transfer a pus în dificultate multe companii la nivel global; multinaționale renumite, cu precădere în zona serviciilor de internet sau a dezvoltării de aplicații software, fac în prezent obiectul unor investigații deschise de autorități fiscale din țări importante precum Marea Britanie, Australia, Statele Unite, China, India sau Franța, ce privesc ajustări de miliarde de Eur