Uraganul Sandy a demonstrat, încă o dată, că mediul de afaceri nu este pregătit să facă față catastrofelor

Ultima investiție serioasă făcută de cei de la Goldman Sachs a fost în saci cu nisip și generatoare electrice. Pe măsură ce superfurtuna Sandy se apropia de New York, angajații și-au înconjurat sediul cu saci. Câteva ore mai târziu, în mijlocul furiei naturii, a fost probabil singura clădire luminată și neinundată din centrul Manhattanului.

O stradă mai încolo, sediul gigantului telecom Verizon era înecat de apa sărată a oceanului, care a afectat cablurile de telefonie și internet ce alimentau milioane de gospodării. Compania a reușit să redirecționeze o bună parte din trafic pe alte rețele, însă daunele au fost considerabile.

Și ConEdison, compania de electricitate care deservește New Yorkul și districtul Westchester, a lăsat 960.000 de case fără curent electric, din cauza inundării echipamentului subteran și a căderii liniilor de tensiune. Și asta, pentru că aparatura sa era concepută să reziste unei creșteri a nivelului oceanului cu 3,8 metri peste medie, iar Sandy a produs una de 4,3 metri. La nouă zile de la furtună, 79.000 de clienți ai ConEd aveau în continuare locuințele cufundate în întuneric.

Sandy este ultimul dintr-o serie de evenimente catastrofale care au pus la încercare capacitatea marilor corporații de a face față dezastrelor, naturale sau nu. În ultimii ani, tot mai multe companii au început să dea importanță „continuității businessului“. La începutul secolului, amenințarea Y2K a pus riscurile de IT în fruntea listei de probleme. Iar atacurile de la 11 septembrie au arătat companiilor că niciodată nu trebuie să-și țină toate computerele și dosarele în același loc. Tsunamiul din Japonia a reamintit că, în epoca lanțurilor globale de aprovizionare și a externalizării proceselor, producția este supusă unor riscuri speci