Nu ştiu cum este în cazul dumneavoastră dar eu, într-un deceniu şi jumătate, de când am dreptul de a vota (drept pe care aproape întotdeauna mi l-am exprimat), nu m-am simţit niciodată reprezentat. Am trimis în parlament tot felul de lichele la costum care fie s-au îmbogăţit peste noapte fie au votat exact legile pe care eu nu le-aş fi votat niciodată. Pentru prima dată, după această lungă perioadă, îmi este silă să mai decid aşa că voi sta acasă şi voi lăsa pe alţii, suficient de tari la stomac, să decidă în locul meu.
Pentru a nu discuta „in abstractio” despre cauzele care m-au dus la această lehamite, voi încerca să aleg câteva exemple din Oradea, exemple pe care eu le găsesc ca fiind mai mult decât relevante pentru oboseala (ca să nu-i spun scârba) de a mai merge la vot.
În Nufărul (Colegiul 9), unde locuiesc eu, am de ales pentru Camera Deputaţilor între Sonia Drăghici (USL), Ionela Bruchental (ARD), Ambruzs Ferenc (UDMR), Balogh Arpad (PPMT), Ioan Mărcuş şi Marius Pop Blaga (PPDD).
Să începem cu doamna „parlamentăreasă” Sonia Drăghici, care nu ştiu cum este ca medic (mulţi spun – unii chiar foşti colegi de studii – că după ce s-a văzut deputat nici pe stradă nu i-a mai băgat în seamă), dar ca parlamentar nu îmi amintesc să fi făcut ceva notabil!
În 2010 ne făcea de râs în Parlament (declaraţie ironizată pe toate canalele media, chiar şi de colegii ei de partid) explicând savant că
Prin ce alte „fapte de vitejie” s-a remarcat „parlamentăreasa” în cei patru ani? În 2009 a propus angajarea şi a avizat contractul individual de muncă al fiului său, Doru Vladimir Drăghici la propriul ei birou parlamentar.
În 2010 a spus despre o familie care şi-a îngropat fetiţa de 5 ani, în urma unei toxiinfecţii alimentare, că
Dorind cu orice preţ să epateze, la dezvelirea statuii Reginei Maria din Oradea, Sonia a ţinut cu dinţii să fie cât mai în
