Vineri 23 Noiembrie 2012, Academia de Advocacy din Timişoara, organizează audierea publică „Regionalizarea României-De Ce?”, printre  numeroșii invitaţi fiind Ambasadorul Olandei în România Matthijs van Bonzel și Directorul general adjunct al Agenţiei de Dezvoltare Regională a Ţării Bascilor, Juan Castro Pinedo. La evenimentul organizat în Sala Multifuncţională a Consiliului Judeţean Timiş şi-au anunţat prezenţa aproape 100 de persoane, printre care mă aflu şi eu. După ce am parcurs motivaţia acestui eveniment, am decis să transmit o depoziţie scrisă pe care să o susţin în timpul audierii.

Descentralizarea prin ochii mei

Am trăit un an şi jumătate în Tübingen, Baden Württenberg şi aproape un an în Trento, Trentino Aldige. Acestea sunt unele dintre cele mai bogate zone din Europa, economic vorbind, deși acum 50 de ani erau total distruse de pe urma războiului. Am fost şi în Vojvodina, unde am urmărit activitatea Centrului de Studii Economice Strategice şi am observat că zona Vojvodina, după capitala Belgrad, reprezintă al doilea pol de dezvoltare al Serbiei. Ce au în comun cele 3 regiuni? Se bucură din plin de autonomie administrativă şi financiară, se guvernează singure, deţin controlul asupra a ceea ce se întâmplă în zona respectivă şi pot să elaboreze politici, în funcţie de nevoile lor de dezvoltare.

Am locuit peste patru ani în diferite ţări europene şi am întâlnit sute de europeni cu care am interacţionat şi am socializat. Mulţi dintre ei nu se mai identificau cu ţara, ci cu regiunea din care veneau: erau din Bavaria, din Catalunia, Alsacia sau Veneto. Şi eu la rândul meu m-am conformat: veneam din Banat şi Timişoara, oraşul în care a început revoluţia şi eram mândru de acest lucru. Oamenii nu ştiau prea multe despre oraş, aşa că le explicam despre revoluţie sau despre primul oraşiluminat electric stradal din Europa. Obiceiu