Peste tot (prin troleibuz, în piaţă, pe stradă etc.), locuitorii acestui frumuşel orăşel nu discută decât despre alegeri. Nu ar fi o problemă dialogurile, dar substanţa acestora depăşeşte limita mea de înţelegere şi de acceptare… Mergi să cumperi ceva (de exemplu, un rahat, menţionat şi în titlu, de la un amărât de butic), vei auzi inevitabil sute de opinii. Cele mai numeroase – care au şi o bază solidă de adevăr – susţin că Ponta îl bate pe Dănuţ de-l ascultă cu urechea. Aici cred că vorbeşte totuşi vocea raţiunii. Există şi păreri că omul-partid îl dovedeşte pe actualul premier. Sincer, nu cred că se va întâmpla asta, motive existând suficiente. Ce va fi pe 9, 10 şi 11 decembrie 2012, în mare parte doar alegătorii vor putea decide. Ideea este că de aproape două săptămâni, gorjenii au luat-o razna. Sau lucrurile se învârt într-un carusel al nebuniei – nu mai ştiu şi nici nu-mi pasă foarte mult să stabilesc succesiunea ideilor. Cert este doar că lumea-i sătulă până-n gât de un circ ieftin, promovat cu un evident interes şi susţinut naiv şi inconştient de nişte persoane amărâte, de care viaţa îşi bate constant joc. Nu a fost uşor niciodată pe lumea asta, fie că ai trăit în Evul Mediu sau acum, la început de mileniu III. Au fost oameni potenţi financiar, au existat fiinţe rupte în gură de sărăcie, s-au învârtit pe scoarţa acestei planete numeroşi impostori, falşi mântuitori şi multe creiere mustind. De ceva, de orice. Nimeni şi nimic nu a oprit mişcarea de rotaţie sau mişcarea de revoluţie făcută de „Planeta Albastră”, indiferent de câţi „şmecheri naturali” au trăit printre noi. Şi unii au fost pe bune! Stratul de ozon se subţiază, diavolii tasmanieni sunt pe cale de dispariţie, gena blondă apune în maximum 100 de ani. Nu sunt eu prezicătoru’ lu’ peşte prăjit, o afirmă studiile de specialitate.

Aşa că lumea (cel puţin nu spaţiul minusculei mele existenţe) nu