La două săptămâni după înfiinţarea Întreprinderii de Exploatare a Metroului Bucureşti, la 17 august, cu o macara s-a introdus prima ramă de metrou, primele două vagoane, prototipul 01, adusă de la Arad, între Izvor şi Piaţa Unirii. Staţiile nu erau gata, dar în casetă s-a amenajat o linie unde constructorii au început să facă probe tehnologice, să verifice soluţia realizată la Astra Arad pe baza unui proiect tehnic făcut la Metroul Bucureşti SA, de un grup de ingineri foşti angajaţi ai RATB.

Grupul de ingineri fusese iniţiat în 1975, deşi colectivul exista de mai mult timp în cadrul regiei de transport în comun şi milita pentru construirea metroului.

„Ion Malcoci era şeful, Canja, Dan Haganu, Caius Miculescu şi mulţi alţii. Acesta a fost nucleul care a creat proiectul tehnic, inspirându-se, cred, după vagoanele de la Viena, că am găsit o mare asemănare în concepţie în vechile vagoane de la Viena. De atunci încolo ne-am luptat cu ele. A fost cea mai slabă verigă din sistemul de metrou, pentru că tunelul, de bine de rău, este o construcţie clasică, calea ferată la fel, instalaţiile, telecomunicaţiile de semnalizare, de siguranţă, erau ştiute, dar rama de metrou a fost o noutate şi din nefericire a cam fost făcută cu nechezol", îşi mai aminteşte fostul director al Metrorex.

Întrerupătorul „Petromax"

Constructorii nu aveau voie să folosească nicio piesă din import. Totul trebuia să fie 100% românesc, ceea ce le-a îngreunat cu mult sarcina inginerilor.

„S-au asimilat, s-au creat piese. Cel mai slab element din vagonul de metrou era întrerupătorul automat, care ar fi trebuit să protejeze de supratensiuni şi de scurtcircuite. El a fost făcut la Eletroaparataj, era o improvizaţie. Unui întrerupător trifazat, i-au scos o cale de curent şi l-au transformat în întrerupător de curent continuu numit «OROMAX».

În depou, muncito